Bisericisme ori de ce suntem niște păcătoși nenorociți (partea I)

Sunt un om spiritual, dar nu înghit pe negândite legile ortodoxismului.

Multe dintre ele sunt exagerate, nefondate, trase de păr și imposibil de explicat rațional – că doar nu religia este studiul rațiunii. Mi-am propus să-mi exteriorizez îmbufnarea față de unele legi creștinești stupide, față de apriga putere de manipulare a instituției bisericești asupra neamului și față de cei ce înghit fără să mestece aceste legi bisericești. O voi face cu documentare în prealabil, cu surse și cu citate. 

Și încep seria de articole astfel:
Ieri m-a sunat o prietenă. Din vorbă-n vorbă, i-am zis că spăl rufe încontinuu de când m-am trezit. Hiiiii…. cum să spăl rufe duminica? E păcat! Dusă la biserică, dar poate nu suficient, cum ar spune unii, m-a luat râsul. Eh, și cum vine asta? Nu mă iubește Dumnezeu dacă spăl rufe duminica? Și conform religiei ortodoxe, și spălatul pe cap în zile de sărbătoare, respectiv duminica, e păcat: spălatul de orice fel duminica este păcat pentru că e zi de odihnă, iar în zilele de sărbătoare se referă la faptul că murdărești apele. De aici n-am chef să merg mai în profunzime.

Cândva, omul era prost, generic vorbind, era un animal fără scop care nu avea habar ce să facă cu privință la viața pe acest pământ. Știa doar că îi e frig și foame și d-aia a inventat sulița, să vâneze mistrețul, să-l mănânce și să se învelească cu pielea lui. Muncea în fiecare zi, nu ținea cont de nimic, se îmbolnăvea și murea. Destul de scurtă experiența – asta dacă nu-l mânca vreun mistreț sau nu-l confunda vecinul de peșteră cu un mistreț. În fine, în timp, și-a dat seama că n-are cum ca viața să fie doar atât, vânat și mâncat, și a început să-și pună întrebări, nu foarte complicate la început, ca apoi mustrările lui să devină din ce în ce mai profunde. Apoi și-a dat seama că obosește muncind zi de zi, că se îmbolnăvește și că are nevoie de odihnă. Și cum unul obosea marțea, altul joia, era o dezorganizare totală.

Câțiva mai (i)luminați, însă, au pus-o de-o întâlnire, în urma căreia au stabilit niște legi de bază aplicabile vieții pe pământ – de exemplu, toată lumea stă duminica, să fim și noi puțin organizați. Și uite așa ne-am trezit înconjurați în spațiu și timp de reguli, coduri, porunci și legi, de la legile justiției, codul bunelor maniere, coduri de moralitate, etică și deontologie profesionale, până la decalog. Să fim organizați, să fie bine, ca să nu fie rău, că toate pornesc de la același concept: trăiește frumos, vezi-ți de ale tale și nu face rău nimănui. Doar că sute, mii de ani mai târziu, omul s-a schimbat și odată cu el și lumea, dar legile au rămas aceleași, în mare parte – mai puțin Constituția României.

Omul a rămas la fel de prost din anumite puncte de vedere. Încă se raportează fără minte la legile de acum mii de ani. Nu știe de ce e păcat să-și spele rufele sau părul duminica, știe că e păcat și atât. Și se supune. Îi sparge vecinului sticla de țuică în cap la cârciumă, dar nu-și lasă nevasta să spele duminica.

Dacă încercăm un mic raționament, ne dăm seama că înainte să fie inventată mașina de spălat, femeile spălau la mână de-și jupuiau pielea de pe degete. Era o muncă istovitoare. Cum familiile atunci aveau doișpe copii și bulendre ori doișpe, avea și ea, săraca, nevoie de o zi să i se refacă mâinile. Să stea. Așa, duminica de relaxare a devenit lege și nerespectarea a devenit păcat, că până și Dumnezeu s-a odihnit duminică.

Și vă felicit dacă ați avut interesul sau răbdarea de a lectura până aici, pentru că abia acum începe partea mișto. Acum câteva luni, un preot a refuzat să mă împărtășească și să mă spovedească fără să citesc cartea de mai jos. M-a lăsat cu gura căscată. OK, mi-am zis, cumpăr cartea, o citesc și revin. Dar asta nu s-a întâmplat. După ce am citit cartea, și vorbesc serios când spun că am citit-o, m-am luat cu mâinile de cap. Conform acestor legi, sunt o păcătoasă nenorocită și ne vom întâlni cu toții în iad.

Și cum aceasta este prima parte din seria articolelor “De ce suntem niște păcătoși nenorociți”, o să vă arăt doar câteva dintre sutele de întrebări la care trebuia să răspund în gând înainte de a mă putea spovedi. Lasă consumul de droguri și fumatul, privește spălatul pe creier și cum e păcat să te îndoiești de faptul că ortodoxismul e religia supremă. Și nici n-aveți idee până unde se duc lucrurile în restul cărții, vă dau o mostră de început.

Comentarii

8 thoughts on “Bisericisme ori de ce suntem niște păcătoși nenorociți (partea I)

  1. nu merg la biserica, nu tin post si nu ma intereseaza chestiile astea, mportant e sa nu furi, sa nu omori si etc. e super trasa de par treaba cu religia, multi nici nu fca diferenta dintre credinta si religie. abia astept sa vad ce mai scrie in cartea aia. imi place cum scrii tine-o tot asa!

  2. Biserica inseamna bani si evident mai multi bani ! Preoti refuza sa faca niste amarate de slujbe fara cateva milioane sub roba preoteasca ; la fel cum ai zis si tu , te silesc sa le cummperi cartile altfel , nu te spovedesc .
    Rusine !

  3. Toate rândurile astea din carte venind din partea unor oameni care fumează, beau peste măsură, se ard în popou la seminar, îşi bat enoriaşii când refuză să plătească birul, fac trafic de influenţă, refuză să acorde asistenţă religioasă şi servicii dacă nu primesc banu’ et cetera. Îmi aduce aminte de un nene matol şi fumând, care ne spunea nouă, călătorilor dintr-un autobuz RATC, că nu e bine să fumezi şi să bei. Marş, mă!

    Eu unul am mare boală de trollaj pe tot ce ţine de instituţia bisericească şi dogmele/cutumele învechite de mii de ani. Asta pe lângă faptul că am boală pe “credincioşii” care m-au călcat în picioare la propriu pentru a ajunge mai repede să treacă pe sub masă, trece-le-ar masa prin diverse orificii, pe când aveam vreo şapte ani. Îmi place să mă amuz de chestiile cu smirnă şi tămâie, că aşa a lăsat Dumnezeu, să ne afumăm casele cu aşa ceva şi să nu trăim în aer curat.

    Boala cea mai mare o am însă pe discriminarea femeii. E “păcat” ca femeia aflată la menstruaţie să intre în biserică, e “murdară”. Asta e de departe motivul pentru care aş înjura preoţii şi cam tot clerul. Da’i “păcat” să înjuri feţele bisericeşti, zice-se. Mi se rupe.

    Ce am văzut fain, la alt cult ce-i drept, e faptul că nu au icoane şi respectă mot-a-mot “porunca” de spune să nu-ţi faci chip cioplit. Păi, nenică, de unde ştiu eu că Iisus arăta exact aşa cum mi-l descriu mie icoanele făcute de oameni care nu au trăit în perioada aia?! Ca idee, zic. Aş vrea să discut cu un preot de nişte chestii d’astea de mă macină pe mine, da’ nu’ş când o să ajung.

    1. La fel cum eu îl voi aburi cu “dacă Dumnezeu a zis aşa ceva atunci de ce pana struţului mi-a mai dat cerebel şi tot ce vine la pachet cu el?!”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.