În vară am avut un impuls să scriu un articol despre cât de mândră eram de orașul meu, că inima-i bătea cu un ritm mai alert decât suntem noi obișnuiți. Multitudinea de evenimente care se petreceau zi de zi îi scoteau din casă până și pe cei mai ursuzi constănțeni. Concerte, târguri, expoziții, vernisaje, spectacole șamd.
Acum, trăim o perioadă moartă din multe puncte de vedere. Și, mediatic vorbind, octombrie-noiembrie nu rezervă nimic special, e fragmentul dintre începerea școlii și sărbătorile de iarnă. Fiind și după vară, un aer vegetativ se așterne peste orașul meu și amorțește totul, până vine Moș Niculae. Mai nou, și Halloween, dar asta-i altă discuție.
Continuarea articolului, AICI.
Activism antropologic. Nice 😀
🙂 Mulțumesc, sper să aibă efect măcar asupra unei mâini de oameni.