Personal

Îmi amorțise piciorul

21/03/2014

Pe 21 martie este Ziua Internațională a Poeziei, așa că scot o creație personală din cufărul secret. 

Îmi amorțise piciorul
8 aprilie 2013– Adi se ascultă la căști
 
Știu că erau vreo douăzeci de grade, eram mahmuri,
Mă presa un drag de tine cum nu poți să înduri
Și tu stăteai comod, în colț, cufundat în fotoliu,
Departe.
 
La un moment dat, ai venit lângă mine pe canapea
Și ți-ai făcut culcuș comod din coapsa mea,
Secundă-n care am chicotit în capul pieptului
De drag.
 
Eu zâmbeam, dar tu nu aveai cum să mă vezi,
Pierdut în film, culori și-n sunete ce greu le crezi,
Nu ai habar cum te priveam de sus,
Nu știi.
 
Erai greu și începuse să-mi amorțească un picior
Suportabil în primele minute, în gleznă un fior
Care a devenit apoi un fel de durere
Surdă.
 
Mă pierdusem de film, nu mai eram atentă nici la tine,
Doar îi spuneam piciorului să tacă și că-i bine
Că nu mă interesează că-l dor venele,
Merită.
 
Și m-aș fi putut mișca oricând, dar mi-era teamă
Că ai să crezi greșit și vei lua mișcarea-n seamă
Ca pe un gest că nu te vreau pe canapea
Lângă mine.
 
Așa că timp de-o oră am renunțat la piciorul drept,
Deși durerea se-ntindea înspre genunchi și piept.
Oricum nu aveam nevoie de el, căci alergam
În gând. 

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.