LA MUNCĂ, NU LA CERŞIT! Cum judecă românu’ o fată din Constanţa care a fost acceptată la Oxford în UK pentru că încearcă să strângă pe internet banii pentru taxă

LATER EDIT: am reușit să strângem toți banii pentru Antonia în cinci zile de la publicarea articolului! Mulțumesc #ceamaipixdacomunitate pentru fiecare share, story și, evident, fiecare leu donat. You fuckin’ rock! Nu putem schimba lumea, dar împreună putem face lumea CUIVA mai bună. Acum aștept noutăți și confirmarea înscrierii. Keep you posted!

——————

Pe scurt: o elevă de top din Constanţa, olimpică ani la rând, a primit şansa de a studia biochimie la Oxford – visul ei e să lucreze în cercetarea biotehnologiilor care tratează bolile genetice. Mare vis pentru o puştoaică, nu? Eu sunt de părere că astfel de tineri merită şi trebuie susţinuţi, mai ales că în timpurile noastre oamenii pasionaţi, muncitori, ambiţioşi şi deştepti, exact cum e Antonia, au la dispoziţie tehnologia necesară să schimbe lumea, să revoluţioneze medicina, ştiinţa şi ce vreţi voi.

Marea problemă este că Antonia nu îşi permite să achite taxa şcolară, care a venit ca un şoc, odată cu schimbările politice din UK. Ca să ne înţelegem, ea prima dată a câştigat o bursă de merit de 13.000 lire, a fost admisă pe unul dintre cele patru locuri disponibile, dar pentru a se înscrie trebuie să plătească o taxă de 37.500 de lire – s-au schimbat regulile de când Anglia nu mai face parte din UE. Are la dispoziţie câteva zile, pentru că 30 iunie este termenul limită – cei de la Oxford îi cer dovada că are banii în cont.

“Antonia locuiește doar cu mama ei și de 4 luni încearcă din greu să strângă suma asta. A fost refuzată de companii și fundații, descurajată constant de colegi și chiar de profesori, însă a continuat să lupte. Din păcate, nu a avut prea mult succes. Însă cred că împreună o putem ajuta pe Antonia să ajungă acolo unde își dorește”, mi-a scris pe mail o gagică din comunitatea noastră.

Despre cazul ăsta mi-au scris mai multe persoane şi pe Instagram şi toate mă trimiteau spre articolul pe care l-a scris Prinţesa Urbană pe blogul ei. În încercarea de a strânge banii, Antonia i-a trimis un mail în care a rugat-o să îi publice povestea pe blog şi să o ajute.

Am intrat şi eu pe blog să citesc articolul. Prinţesa Urbană a făcut la rândul ei o introducere şi a publicat integral scrisoarea primită de la Antonia, cu rugămintea către oameni să susţină cauza Antoniei. Ce m-a spart, efectiv, este secţiunea de comentarii. 

Ultima dată când am intrat erau peste 70 de comentarii, unele bune, altele ca astea pe care le-am răsfirat în articol. Îmi vine să vomit când văd astfel de reacţii şi, sincer, nu cred că trebuie să mai explic de ce. Vin şi cu un sfat nesolicitat către cine este deschis la minte sau la suflet să îl primească: dacă nu poţi spune nimic bun, mai bine taci.

Nici nu îmi pot imagina cât de naşpa poate fi pentru Antonia, un elev eminent, să ceară ajutorul pentru ceva atât de nobil şi să fie judecată, descurajată şi luată peste picior de nişte penali anonimi pe internet care, probabil, au mai puţini neuroni în cap decât câte formule chimice ştie ea. Şi e greu cu stima de sine la vârsta ei, e greu să nu pici în dezamăgire când vezi cât de lipsiţi de perspectivă pot fi unii oameni, cât de amărâţi şi răi în existenţa lor lipsită de educaţie – cât de uşor pot tăia aripile unui copil.

Viaţa de chelner sau spălător de vase nu prea e compatibilă cu cea de elev de 10 pe linie şi olimpic naţional admis la Oxford, însă unii oameni nu înţeleg. Nu e nicio ruşine să munceşti, indiferent de munca prestată, dar ca să ajungă la nivelul ăsta de cunoştinţe, fata a mâncat carte pe pâine, filă cu filă. A participat la competiţii naţionale de chimie, biologie, fizică, astronomie şi astrofizică. Oamenii ăia care îi sugerau să muncească pentru a se întreţine chiar au impresia că poţi deveni olimpic în astrofizică în timp de dai cu mopul la terase pentru câteva lire în studenţie. Nimic mai greşit. 

Făcându-mi documentarea pentru materialul ăsta, am găsit interviul pe care l-a acordat Antonia la Cuget Liber, publicaţie constănţeană. În interviu cum a început pasiunea ei pentru domeniile astea şi inclusiv procesul de admitere la Oxford.

“Am avut cele două interviuri dimineața și seara pe 8 decembrie, în cadrul cărora mi s-au pus întrebări de așa natură încât să fiu nevoită să folosesc informații din biologie și chimie; în săptămâna de dinaintea interviului am învățat complet materia „de bac” din UK pentru bio și chimie (două manuale de 400 de pagini fiecare)”

Antonia-Florina Pănescu, pentru Cuget Liber

Oare câţi elevi din România pot face asemenea performanţă?

Pentru că aşa gândesc unii oameni. Dacă Gigel se chinuie, de ce să-i fie uşor Antoniei? La muncă, domne, nu la cerşit! Repet când spun că una e să fii la facultate de marketing şi să ai un job de student şi alta e să fii olimpic multipremiat, student la biochimie şi să trebuiască să dormi cu faţa pe carte pentru a face performanţă.

Mă abţin de la mai mult, că sunteţi oameni deştepi şi v-aţi prins deja.

De-asta m-a atins cazul Antoniei. Fata asta vrea să facă biochimie, să facă cercetare şi să lucreze cu toate materiile alea de care mulţi dintre noi au fugit la şcoală, că erau prea grele. Are un vis grandios pentru care a muncit şi a învăţat zilnic de a rupt. 

Pentru că am totuşi nişte notorietate în online şi pentru că am promis să-mi folosesc vocea pentru a susţine cauzele în care cred, vă rog să-i ducem povestea mai departe, să donăm cât putem şi, dacă nu sunt bani, un share e gratis şi poate face minuni. Fac apel la voi, oameni din #ceamaipixdacomunitate, dar şi la brandurile, companiile şi agenţiile cu care am colaborat vreodată.

Am reuşit împreună să cumpărăm două ambulanţe în mai puţin de o săptămână. Reuşim oare să strângem 37,500 de lire în 10 zile pentru ca Antonia să primească ceea ce merită? Sunt aproape 44k euro. 

Comentarii

13 thoughts on “LA MUNCĂ, NU LA CERŞIT! Cum judecă românu’ o fată din Constanţa care a fost acceptată la Oxford în UK pentru că încearcă să strângă pe internet banii pentru taxă

  1. Probabil oamenii sunt bitter pentru ca au niste carente si se simt eclipsati de ce face fata asta. Oricum sentimente de genul asta nu se nasc din fericire sau ratiune. Iar asta cu muncitul in timpul facultatii ca sa te intretii singur e doable daca renunti la o parte buna din energia pe care o dai la facultate. Efectiv nu inteleg cum pot fi unii asa cacaciosi? Nu e o crima sa vrei o viata/educatie mai buna. Iar studentii de azi sunt adultii care fac alegeri maine, de ce sa nu le oferim oportunitati misto de dezvoltare?

  2. E un moft. Ar putea sa mai aplice in alt an si poate o sa obtina bursa completa(stiu alte cazuri). Mai e si vorba de 3 ani. O sa se faca o campanie in fiecare an?

    PS: Am donat pentru alte cauze, dar aici nu pot. Imi pare rau

    1. PS2: Si daca intri la Oxford/Cambridge nu te lasa sa muncesti in timpul studiilor

    2. Bună, dragă Adina. Oxford nu oferă burse integrale studenților internaționali. Antonia a obținut cea mai mare bursă posibilă acordată unui astfel de student. Pentru mai multe informații, ai putea consulta site ul universității din Oxford.

  3. Ei iti pot oferi o bursa pentru taxa SAU cea pentru mentenanta(mai mica ~ 10k£). In procesul de admitere iti spun ca poti aplica pentru alte burse(external funding – sunt pentru toate continentele) si astfel poti obine o finantare compeleta.
    Stiu ca poate fi nedrept si sunt admisi studenti care (poate) sunt mai slabi decat ea, dar au bani cu care sa plateasca taxa si mentenanta.

    Mie doar mi se pare ca aceasta strangere de fonduri e intr-o zona gri si nu imi place romantizarea acestui caz. Poate chiar e un scop nobil, dar nu stiu … e mai complicat.

      1. UK a iesit din UE si la fel si universitatile lor, nu primesti funding daca nu esti rezident UK. Au sanse la full funding cei care au rezidenta permanenta si doar taxa de scolarizare pentru cei care au rezidenta pe 5 ani

  4. Eu eram sigur ca o sa sara lumea de cur in sus, dar cand e vorba de un subiect de genul Educatie si cand e vorba de o persoana desteapta care vrea sa fie si mai desteapta, nu stiu cum ai putea sa nu rezonezi…

  5. Lol, am devenit semi-celebra, vad ca ai facut print-screen cu unul din comentariile mele. Ce sa zic, e grea ancorarea in realitate. Relaxeaza-te, nu e batalia ta. Un ditamai articolul spumegand pentru nimic notabil. In rest, mult succes in cerseala asta penibila.

    1. Draga mea, am strans deja toti banii pentru Antonia in 5 zile de la publicarea articolului, deci e foarte notabil rezultatul. Multumim! 🙂

  6. Mda…si eu am devenit celebra vad…mai oameni buni…un pic de realism…elevi de nota zece nu cer nici bani de mancare si nu au…nu se plang si se descurca cum pot (elevi mai buni ca Antonia)
    Haideti sa terminam melodrama si printscren cu cei rautaciosi…intr-o tara civilizata fiecare are dreptul sa isi spuna parerea…daca nu se accepta aceste pareri..nu publicati pe site-uri publice…faceti cheta in intern…chiar imi vine sa rad…saraca nu ii trebuie decat 200 000…
    De accord cu E. O cerseala penibila si fara nici o legatura cu realitatea…

    1. Ce mentalitate tipic românească. Normal ca sunt nspe mii de copii de nota 10 care nu cer nimic. Știi de ce? Ca ce o sa zică lumea? Ca e rușine să ceri, e păcat e etc.
      Nu mai bine lași hate ul asta gratuit și te uiți cam câți copii de 10 se lasă de școală pt ca nu au posibilități și merg sa lucreze?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.