"Căldură" – surrealist event și George Vasilievici

În fiecare duminică, pe seară, o mână de oameni se adună în barul Phoenix 2 din Constanța, unde se vorbește despre poezia și, în general, literatura tomitană, dar nu numai. Întâlnirea de pe 7 aprilie a fost dedicată unui tânăr poet constănțean de la moartea căruia au trecut trei ani. Recunosc, nu auzisem de George Vasilievici, atunci am citit pentru prima dată scrierile lui.

Puțin despre George Vasilievici
Membru al USR, al Cenaclului de Marţi din Constanţa şi al Asociaţiei Arte/Litere ASALT, Vasilievici a fost poet, prozator și jurnalist. Reprezintă noul val de poezie al generației lui, un stil excentric și suprarealist. A condus o vreme revista de cultură Tomis, iar sub numele lui au fost publicate în total șase volume de poezie și două romane. De asemenea, scrieri de-ale lui pot fi citite într-o mulțime de publicații online.

George Vasilievici s-a sinucis la 31 de ani. A văzut, experimentat și din nou văzut multe, deduc din rândurile citite și cele ascultate, căci consumul de droguri îi marchează viziunea și literatura. De asemenea, din opera lui parcă îmi dau seama că nu-l panica ideea morții, venită prin supradoză sau vreun alt gest extrem. Oricum, nu vreau să pun accent pe sinucidere. La eveniment s-a vorbit mult despre asta, poate prea mult. Unul dintre participanții la întâlnire a intervenit chiar și și-a exprimat nemulțumirea că s-a insistat pe moartea lui, că se folosesc prea des termeni ca “sinucigaș” și asta nu-i face să se simtă tocmai bine pe cei ce l-au cunoscut sau i-au fost prieteni.

ECSTAZY

Te aşteptam pe peron cu trandafirul de plastic în mână
trenul se auzea de departe plecînd
sângeram polipropilenă
sau poate doar gemeam
un câine lup de familie bună îmi invada somnul
strecurîndu-se prin despicătura agrafelor tale de păr
era bine
îţi citam extrase largi din Cârlova şi te mângâiam pe proteză
artificiala mea mică
cum nu făceai tu nazuri atunci cînd te sărutam pe frunte şi te rugam să îmi netezeşti
musculatura
deţineam prin această metodă toate
coordonatele sferei.

Așa că n-o să fac nici eu asta. Cel mai bine, însă, vorbesc rândurile despre el: blogul personal al lui Vasilievici.

Acești oameni s-au adunat să zâmbească cu gândul la el, să-i citească poeziile cu voce tare și să își amintească ce și cine era. Și l-am văzut și pe el în scurtmetraje, vorbind, râzând, recitând lucruri frumoase sau triste; un om pe care nu l-am cunoscut, dar care mi-a lăsat impresia că l-am cunoscut când am ieșit din cafenea. Și ce mi-a rămas în gând despre el? Veșnic pe contrasens.

Puțin despre “Căldură” – surrealist event
Întâlniri culturale săptămânale care nu respectă o rețetă de desfășurare academică, așa cum poate mulți ar crede. Împart aceeași atmosferă persoane care se destăinuie și vorbesc liber și deschis despre “viață, literatură, artă și alte lucruri care nu aparțin exclusiv unor instituții.” – mai multe info pe blog-ul dedicat evenimentului.

Oameni pe care i-am ascultat vorbind sau pe care i-am privit tăcând pe 7 aprilie.

Yigru Zeltil – http://yigruzeltil.blogspot.ro/
Mircea Țuglea – http://mircea-tuglea.blogspot.ro/
Mircea Pânzaru
și alții.

Mai multe fotografii de la eveniment găsiți aici.

Puțin despre mine
Mă inundă bucuria că am ajuns în acest loc, înconjurată de acești oameni. Oameni pe care nu i-am cunoscut înainte de a participa la întâlnirea clubului de poezie; numele lor mi-au fost șoptite în urechea dreaptă, pe care le-am notat cu atenție în telefon. După ce am ajuns acasă, duminică seară pe la ora nouă, ferind de ploaie aparatul foto și un volum de opere de-ale lui Vasilievici, am început documentarea și consumul excesiv de poezie. Acum aștept duminica viitoare, să-mi reiau locul în scaun, cana de ceai negru fierbinte între palme și să-mi redeschid urechile, mintea și porțile.

Comentarii

2 thoughts on “"Căldură" – surrealist event și George Vasilievici

  1. Renata spune/GEORGE,E SFASIETOR DORUL DE TINE AL CELOR DRAGI!INGERUL NEGRU TE-A ACOPERIT CU ARIPA,LUANDU-TE…CINE TE-A INTELES?N-AM SA UIT INTAMPLATOAREA INTALNIRE UNICA PE O STRADA DIN CONSTANTA,CAND,ALATURI DE FIICA MEA, ITI REALIZAM DISCONFORTUL DE A TE STRECURA PRINTRE OAMENII OBISNUITI.TU NU AI PUTUT FI UNUL DINTRE EI,BIETUL DE TINE!TARZIU,TARZIU,AM INCEPUT SA VAD CINE ERAI,CITINDU-TE…DUMNEZEU SA NE IERTE,SUFLETE!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.