ALUZIVA: De ce urăsc să merg la nunți

Eu, Alina Greavu, cred 100% în ceea ce urmează pentru că le-am trăit – nici nu vreau să aud vreo remarcă de tipul “generalizezi, eu nu sunt de acord”. Explic imediat, pornind de la credința proprie și personală că mai mult de 50% din invitați nu sunt interesați de mire și mireasă, ci de total altceva. Dar, înainte de asta…

Slujba religioasă durează o veșnicie, mă ia cu leșin de la lumânări, e al naibii de plictisitoare, iar toată pălăvrăgeala trece majoritar pe lângă urechi. Până și mirii se plictisesc, să te uiți la fețele lor după douăzeci de minute – mirele are brobonele de transpirație pe frunte și ei începe să-i curgă machiajul. Am fost la destule nunți și m-am convins. Și dacă stai să asculți cuvânt cu cuvânt polologhia preotului… Din principiu, nu sunt de acord cu “jur să te iubesc”. Juri un fleoșc. Nu poți jura așa ceva. Mai ales pentru toată viața. Dar chiar nu-poți-jura-așa-ceva. Drept urmare, nu merg la biserică – decât atunci când se va mărita prietena mea, o rudă apropiată și e musai să țin vreo lumânare. O să înjur în gând și atunci, oricum.

Trebuie să alerg prin magazine după haine și asta mă scoate din minți. Apoi la o nuntă, unde singura mai frumoasă, aranjată, cochetă, finuță, elegantă și toate celelalte atribute decât tine își permite să fie numai mireasa, nu te poți duce îmbrăcată oricum. În mod normal, mie nu-mi pasă de astfel de aspecte, dar nunțile sfidează orice principii. Nu port teneși în general, dar aș purta de a naibii la o nuntă, ca să aud muierile la colțuri: “ai văzut-o pe fata lu` francezu`? a venit cu teneși, săraca”. Dar nu pot, așa că atunci când sunt anunțată că merg la o nuntă e ca și cum m-aș pregăti pentru un examen fashion, pentru priviri fel și fel, că românului la nuntă îi place să epateze și să bârfească condiția de la masa de lângă. Nu-i nici machedon, nu-i nici țigan, dar e o combinație între ele cu un element nativ pur românesc.

Dansul la nunți… și n-are rost să continui. Meneaito, Mambo no5, Macarena, dansul pinguinului etc. Mă mai bag într-o horă, de dragul freneziei, mai dansez din când în când, dar să nu exagerăm. Mă trezesc trasă de mâini și invitată la dans de diferite categorii de oameni pe care, de cele mai multe ori, nu-i cunosc; poate n-ar fi o problemă dacă 80% dintre ei n-ar fi bărbați trecuti de 45 de ani, n-ar duhni a butoi și nu și-ar dori în momentul ăla să fie cu 15 ani mai tineri. Că tipii ăia mișto de care tot vorbeam, când începe dansul penibil, de cele mai multe ori, se leagă de scaun și simulează o luxație sau se fac că trebuie să dea un telefon. Vreți să aveți tineri pe ring? Schimbați muzica! Și nu, nu Puya.

Dacă nu sunt rudă apropiată sau prietenă cu nuntașii, scap de multă bătaie de cap. Cunosc cinci oameni și e suficient. Cel mai enervant este, însă, să te știe 60% dintre oameni de când aveai șase ani și tu să n-ai habar cine sunt. Mi s-a întâmplat de enșpe ori: “Alinuța, mamă, ce mare și frumoasă te-ai făcut! Te-ai schimbat!” (mda, au trecut 17 ani, era o problemă dacă nu). Și după ce am zâmbit și mulțumit și urat sănătate și îngurgitat sarmale fericit, m-am întrebat cine era. “Cum, nu știi cine e? Este verișoara lui Costel de la Vâlcele, de`sora ei s-a măritat cu Ion de la Brăila, văr cu Mihai și Gherghina, de te jucai tu cu nepoata lor când aveai patru ani”. Aha! Câtă imprertineță din partea mea să nu-mi amintesc.

“Cât ai dat? Ce cadou le-ai luat?” nu se întreabă. Sau, hai, mai merge să întrebi de cadou, dar de bani nu. În plus, de cele mai multe ori cadourile sunt electrocasnice. Nu doar o dată am auzit că mirii s-au trezit cu trei storcătoare de fructe, vorba vine. Tendința ar fi să spui că tocmai pentru că nu s-au întrebat între ei ce cumpără a dus aici, dar nu sunt de acord; poate o doză de originalitate n-ar strica. Și când auzi că se vorbește de plicuri cu bani, fugi! Pentru că la nunți dragostea sau prietenia pentru mire și mireasă e calculată de invitați prin grosimea plicului. Dar nu e așa. Eu am fost invitată la o nuntă când eram falită. Inițial am refuzat, apoi mi-am dat seama că important e să fim împreună- că depinde și nunta cui este. Am dat cât am putut, pentru că viața e greu câteodată. Îți dai seama ce însemna să audă babele că am dat 200 de lei în loc de 400? Sunt zgârcită, am venit pentru mâncare și să apar în fotografia de album.

De departe, un alt important motiv este abundența de întrebări de genul “Dar tu nu te mai măriți?”. Și asta se întâmplă, bineînțeles, odată cu creșterea în vârstă și când e toată lumea la masă. “Nu” e răspunsul care lasă fețele palide și miloase. Trei sferturi din ei așteaptă să spui “ah, ce bine că m-ați întrebat, chiar voiam să vă invit pe toți la nunta mea, peste două luni! Mi-am găsit bărbat frumos, deștept, muncitor și plin de bani și ne căsătorim în Monaco. O să vă iau pe toți cu elicopterul și vom zbura în avionul nostru privat până acolo. Nu tre să dați niciun ban. Ah, și o să avem jacuzzi cu sarmale!”.

Comentarii

8 thoughts on “ALUZIVA: De ce urăsc să merg la nunți

  1. da… incepem…
    in sfarsit ai generalizat si tu odata CE trebuie si CUM trebuie 🙂 bravo felicitari!
    abtine-te sa injuri macar in biserica 🙂
    problema cu hainele, imbracatu etc… crede-maaaa pe cuvant … numai voi femeile o puteti avea… incredibil asa ceva incredibil
    muzica…ce rost are sa mai comentez…in ziua de azi cand vorbesti de muzica internationala si nu prea mai ai ce sa alegi…unde mai pui ca asta tine si de gustul fiecaruia (in care nu te poti caca… ai ghicit)
    faza cu trasul de obrajiori si aducandu-ti la cunostinta ca ai crescut…chiar n-are rost sa o comentam…incredibil cata prostie exista I-as omori pe toti :))
    cadoul…daca tot te duci…traditie netraditie … trebuie dat ceva ca asta e ii ajuti indirect la un viitor mai bun etc… bani, prosoape, un halat vechi, gassti tu ceva :))
    fa ca mine si nu o sa te mai intrebe niciodata nimeni cand te vei marita
    si la final… ca de cand tot vroiam sa o spun… faptul ca urasti in halul asta tot ce tine de kkturile de nunti si totusi inca mai le frecventezi (obligatii, neobligatii nu ma intereseaza) atunci asta te face sa intri in “hora” tuturor celor “mai mult de 50% din invitați nu sunt interesați de mire și mireasă, ci de total altceva” ceea ce implicit te caracterizeaza ca o… te las pe tine sa iti dai seama…nu e greu oricum…

  2. fratilorr gasiti-va o viata si incetati cu nuntile de kkt si complezenta de 2 lei la orice petrecere… bucurati-va de faptul ca sunteti singura fiinta pe acest pamant cu discernamant si cu dreptul de a alege sa ziceti/faceti doar ce va place in viata si spune-ti NU la tot ceea ce, din punctul fiecaruia de vedere, e de kkt sau nu te avantajeaza sau te trage in jos etc…
    lasa-ti spiritul de turma si eterna sintagma “pentru ca asa trebuie” sau “pentru ca asa e normal” si traiti-va viata cum numai voi stiti
    pana la urma imi da si mie definitia “normalului” din punct de vedere general evident in anul 2013? ca tare curios sunt sa citesc cateva aberatii

  3. ipocrizia, dupa indiferenta, este una din cele mai cumplite boli al prezentului ce ne inconjoara… toti suntem ipocriti…mai ales cand nu vrem sa ne suparam prietenii apropiati spunandu-le …cuae…ai gresit, esti prost, taranule, manelistule etc… nici daca te intreaba in timp ce asculta o manea si o savureaza la maxim… cuae asta ma face manelist?? aaaaaa nu nu stai linistit e voie sa mai asculti din cand in cand ce draq cuaeeeeeeeeeeee… yo’ ma doggg !!!

  4. Sa schimbam traditia si adaugam invitatia pentru persoanele care vor sa cotizeze doar din diferite obligatii.
    -cerem contul de paypal si viram suma
    -cerem linkul de youtube si vedem nunta
    -cerem contul de facebook si vedem pozele
    -facem o conferinta pe skype si mai schimbam politeturi cu ceva cunostinte indepartate
    -apelam la un photoshopist priceput si aparem si in pozele de nunta
    -eventual primim prin posta marturiile de la nunta.
    Oare isi da cineva seama ca nu ai fost prezenta?
    Daca intradevar nu-ti pasa, atunci iesi mai ieftin, dar si cand te intalnesti cu o ruda poti povesti cu ea despre cum a fost la nunta…..win/win.

    1. neahhh… de ramas tre sa ramana faptic pentru cine dracu o vrea sa se duca la asemenea evenimente …virtualul e cea mai periculoasa chestie de care nu cred ca vom scapa in viitor din pacate…totul va fi virtual… e trist deja ca o carte e virtual, dar cand si prietenii vor fi strict virtual … vai de noi

  5. Eu la ultima nunta la care am fost, a trebuit sa fiu domnisoara de onoare. Mi-am blestemat zilele in biserica, dar la party am furat mireasa, am primit cadou o sticla de sampanie pe care am luat-o frumos in brate si am iesit afara 🙂 a fost cea mai minunata nunta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.