Am avut ghinionul sa ii fiu studenta. Te punea sa faci un exercitiu. Daca greseai, tipa la tine si spunea ca: „daca opresc un aurolac pe strada stie mai multa suedeza decat tine”. La un moment dat, unui coleg i se facuse rau (cred ca atac de panica) din cauza insultelor. Ne-a amenintat ca daca sunam la ambulanta nu ne primeste in examene. A aruncat cu scaune in noi. Pe mine nu m-a lasat sa ma duc la baie asa ca fiindca fusesem terorizata, m-am scapat pe mine. Am urinat sange ca am tinut in mine. Am ajuns la urolog. Aveam cateva absente ca lucram fiindca trebuia sa imi platesc taxele. Nu m-a primit in examene. La restante ma tinea la usa, speram ca o sa intru, imi radea in fata si imi spunea: trebuie sa incepi de la zero. Am incercat sa depun plangere. Mi s-a propus sa ma transfer ca e intangibila ca apartine de institutul suedez. Am clacat nervos, atacuri de panica, apoi anxietate generalizata. Am devenit intre timp psihoterapeut. Nu cred ca va fi data afara. Sta bine acolo unde sta. Iar conducerea o sa invoce o scuza obosita ca e om si oamenii mai gresesc (adica distrug generatii intregi) si ca ii vor scade din salariu. Dar se bazeaza ca o sa se uite povestea, ingropata de trecerea timpului, iar ea va continua sa abuzeze de putere ca un tortionar veritabil. Si da, am depus plangere, iar decanatul mi-a spus: “nu vrei sa te transferi la alta sectie?” Anul 2008. Am ales alta facultate. Nu regret decizia aceasta, dar mi-as fi dorit sa nu sufar asa o trauma.