30/11/201309/10/2024 ALUZIVA

M-am liniștit

Grijile de noaptea trecută s-au preschimbat în zâmbet de ușurare.

Articolul pe care l-am scris cu inima-n gât a făcut persoane să mă sune sau să-mi scrie, întrebându-mă ce am pățit. Cunoscuți sau necunoscuți, înainte să spun ce s-a întâmplat, vă mulțumesc din suflet pentru apropiere. Acum, când frământările au trecut, pot scrie ușurată.

O persoană din familia mea a avut de dimineață un control medical care, dacă nu ar fi avut rezultatul de față, m-ar fi dărâmat. Aceeași persoană a câștigat în fața cancerului în urmă cu trei ani, iar nenorocitul a dat semne de recidivă. Grijile m-au terminat. Având firea așa cum e, de multe ori scenariile negative mă copleșesc. M-am gândit la ce e mai rău. Acest om este tot ce am eu mai drag, echilibrul meu, iar gândul că i s-ar putea întâmpla ceva sau, mai rău, n-ar mai fi, m-a adâncit în depresie. Noaptea trecută am fost în șanțurile propriei minți.

Când a venit să-mi spună rezultatul, mi-a luat piatra cea mai mare de pe inimă. Acum rămân altele mai mici, dar cu alea pot să trăiesc; unele se elimină fără să ne dăm seama. Încă o dată am înțeles că nu sunt singură. Cu riscul de a lăsa impresia de pueril sau naivitate, spun din toată ființa mea că de multe ori credința e cea care-ți ține mintea sănătoasă.

4 thoughts on “M-am liniștit”

Sebi Raducu says:

30/11/2013 at 15:08

Linişte şi pace interioară îţi urez să ai. E utopic, dar este un deziderat etern la care râvnim. Încercăm. De restul se ocupă contextul.

Reply
1. Aluziva says:
  
  30/11/2013 at 17:42
  
  Îți mulțumesc, Sebi, la fel și ție. Și, de asemenea, îți mulțumesc pentru fidelitatea față de blog, apreciez foarte mult 🙂
  
  Reply
  1. Sebi Raducu says:
    
    30/11/2013 at 18:27
    
    Nu sunt un stalker, deşi mulţi ar avea această impresie. Îmi place să cred că există tineri cu o sensibilitate aparte, care şi-o manifestă în scris şi nu în diferite vicii trecătoare (unele chiar dăunătoare pe termen lung). E o formă de terapie care elimină mai uşor demonii realităţii în conflict cu cei ai visurilor neîndeplinite. Plus… să nu epateze, ci să aibă un nivel de autoironie care să-i menţină pe linia de plutire.
    
    Reply
    1. Aluziva says:
      
      01/12/2013 at 17:31
      
      Scrisul are atât de multe funcții pentru mine că nici nu-mi imaginez viața fără el. Pasiune. Iar autoironia e ceva cu care cred că m-am născut, îmi știu limitele și defectele mult prea bine ca să încerc să le ascund, când pot face din ele adevărate minunății 🙂 Mulțumesc din nou. Iar despre vicii, hehe, cine n-are?
      
      Reply