Pe la 35 de ani vreau să mă apuc și eu de master

FOTO @mihnea.ratte

Unul dintre marile mele regrete în viață e că nu m-am înscris la master imediat după ce am dat licența la jurnalism. La vremea respectivă aveam un job full time la o revistă, lucram în presa scrisă de doi ani deja, așa că nu am considerat că mai am nevoie și de master. Dacă scopul școlii e, printre altele, să te integreze pe piața muncii, ce rost mai avea un master când eram deja integrată, gândeam eu. Vorba aia – ești fată deșteaptă, ai terminat o facultate, lucrezi deja în domeniu, la ce îți mai trebe și master? Acum regret decizia.

Ăsta e unul dintre motivele pentru care am încurajat-o pe mama să își reia studiile la 40 de ani. Mama este contabil și economist de profesie, însă pe la 30 și ceva de ani a schimbat domeniul. Odată cu mutarea noastră din Mangalia în Constanța, când aveam eu 12-13 ani, a schimbat jobul de la primăria din Mangalia cu agricultura, pe câmpurile din Techirghiol, Agigea și alte localități adiacente. A trecut de la stiletto la cizme de cauciuc cât ai zice “orz”.

Ciuda ei era că deși avea studiile economice care o calificau să lucreze la primărie, nu avea nicio patalama pentru munca ogoarelor. După zece ani de agronomie în cultura cerealelor oleaginoase și de panificație, învățase deja din mers tot ce trebuie să știe un inginer agronom, dar îi stătea pe creier că nu deține și o diplomă de studii în domeniu. În același timp, avea anumite preconcepții și rușini specifice generației ei de a merge la facultate la o vârstă înaintată.

După ani și ani de muncă de convingere pe care a trebuit să o duc cu ea, s-a înscris în sfârșit la Facultatea de Agronomie la Universitatea Ovidius, în Constanța, la 41 de ani. Marea ei bucurie a fost când a descoperit că nu era singurul student care trecuse de vârsta de 20 de ani. A avut colegi de 30, 40, chiar și de 50 de ani. S-a integrat foarte repede, a mers cu drag la cursuri și seminarii, a stat cu ceilalți la cafea după ore, a intrat în grupul de Facebook al facultății, unde ținea legătura cu colegii, și a trăit aproape full experiența de student la 40 de ani – îi mai rămânea să stea la cămin și să mănânce numai zacuscă și pateu ca să aibă bani de club, eventual.

În ziua absolvirii mi-a trimis pe WhatsApp pozele în care poartă robă și tocă. Eu eram în București, ea la Constanța. Asta se întâmpla în luna mai 2016, cu doar trei luni înainte să se nască Matei. Nu pot să descriu în cuvinte cât de fericită și mândră de ea am fost, mai ales știind cât de mult își dorea asta și câți ani s-a perpelit până a luat decizia de a se înscrie la facultate. Anii au trecut și acum mama are, pe lângă cei trei nepoți, licență și master în agronomie. Deci se poate!

Mi se pare un lucru sincer extraordinar pe care îl putem face pentru cei din jurul nostru și chiar pentru noi. Eu mi-am plănuit să mă înscriu la master când vor fi copiii puțin mai mari. Mai exact, când voi avea 35 de ani. Încă nu m-am hotărât dacă să aleg psihologie, pedagogie sau regie de film, însă mai am trei ani să iau o decizie. Poate le fac pe toate, de ce nu? Adi, soțul meu, este doctorand la Poli, de exemplu, și mă super susține în orice decizie aș lua în direcția asta.

Atunci când ai suportul familiei poți face toate lucrurile care contează cu adevărat și poți depăși orice barieră sau prejudecată. Dacă treaba asta e completată de tehnologie vei fi de neoprit, spun cei de la Vodafone România, lucru cu care sunt extrem de acord, după cum reiese.

Nu știu dacă știți spot-ul de la Vodafone în care o doamnă se apucă de facultate când are deja o fiică adolescentă. M-am regăsit total în povestea asta. Parcă o văd pe mama în sesiune. În acest sens, cei de la Vodafone România investesc constant în tehnologii de ultimă generație pentru a susține toate generațiile. Ador sintagma asta. #TogetherWeCan #VodafoneOne

Vodafone România nu este doar un furnizor de servicii, ci partenerul de încredere care ne oferă conexiuni stabile și sigure, astfel încât să ne putem urma visurile și să ne putem împlini cele mai frumoase dorințe, indiferent de vârstă! Îmi place de mor treaba asta cu “indiferent de vârstă”. Suntem în 2021 și ar cam fi cazul să renunțăm la astfel de prejudecăți. Eu am prieteni care și-au luat BAC-ul la 30 de ani. Nu e niciodată rușinos sau prea târziu când e vorba de educație, ba din contră, zic eu. 

Și dacă ești student în zilele noastre trebuie să fii în pas cu tehnologia, de acord? Ai nevoie de device-uri pe care să te poți baza, dar și de conexiuni care să nu cedeze când ți-e lumea mai dragă – când scrii la licență, înveți, participi la un meet pe zoom sau când faci binge watching toată noaptea în sesiune, în loc să înveți, ca să fim sinceri. În acest sens, Vodafone vine cu Super WiFi Duo, care asigură conectivitate neîntreruptă, cu Super WiFi-ul și router-ul 4G backup, pe care clienții îl primesc cadou. La Vodafone găsim pachete de internet fix și televiziune care completează oferta de servicii mobile și care să fie ce trebuie indiferent de ce pasiune ne apucă la orice vârstă. Ce-i drept, cu familia aproape și tehnologia care te susține ești de neoprit – de-aia aștept să mai crească puțin copiii, ca să nu mă oprească ei din învățat sau scris pentru facultate. Detalii despre serviciile și produsele Vodafone găsiți aici: https://www.vodafone.ro/servicii-fixe/pachete/vodafone-tv-net-500-hbo

În final, aveți și voi experiențe inspiraționale de genul ăsta? V-ați apucat de studii la o vârstă mai înaintată sau când aveați deja copii? Haideți să povestim în comentarii, că cine știe cine ajunge la articolul meu și devine motivat atât de povestea mamei mele, cât și de a mea sau de-ale voastre. (P)

Comentarii

14 thoughts on “Pe la 35 de ani vreau să mă apuc și eu de master

  1. Asta îmi spun mereu, că niciodată nu este prea târziu pentru visul tău! Am 18 ani și deoarece am rămas însărcinată la o vârstă fragedă și nu am mai continuat studiile “de rușine”, am rămas doar cu diploma de 8 clase absolvite eu fiind o elevă conștiincioasă. Anul acesta sunt mai hotărâtă ca niciodată să îmi reiau studiile și să lupt din nou pentru visul de a deveni profesor, știu că o să fie puțin mai greu dar vreau să le arăt fetițelor mele că niciodată nu trebuie să renunți la vise 😊

    1. Felicitari pentru decizie, mai ales ca esti inca tanara! Iti va fi mai usor sa te integrezi, chiar daca ai avut o mica pauza. Bafta multa in tot ceea ce ti-ai propus sa faci!

  2. Tocmai ce mi am confirmat astăzi locul la facultate. Am 31 de ani și doi băieți, 3 ani și 1 an. Am terminat Facultatea de Istorie la Dimitrie Cantemir in 2012, dar nu mi am dat licența. Am rămas cu regretul asta pana anul asta când mi am dat seama ca vreau sa fac din nou Facultatea de Istorie. Am realizat ca nu am învățat destul și nu i am dat mai multă importantă. De data asta sunt super dornica sa învăț, sa citesc, sa fiu implicată 100%. Abia aștept sincer! O sa fie o experiența cu totul diferită, dar minunata! ♥️

    1. Foarte tare, bravo! Si eu am aceeasi pofta sa invat iar, sa scriu, sa dau examene. Cred ca noi, cei care se inscriu mai tarziu la facultate, avem o alta dorinta de a invata si ne bucuram cu adevarat de scoala. Nu ne forteaza nimeni sa facem nimic si o facem exclusiv ca vrem noi – nu de gura parintilor, de exemplu.

  3. Eu am 31 de ani, și am o fetita de 2 ani și 7 luni. Am facut 1 an jumătate de Psihologie la Ubb Cluj, chiar după terminarea liceului, dar m-am angajat și nu am mai continuat. Apoi m-am reîntors acasă, și am lăsat școala undeva suspendata. Dacă ar fii sa regret ceva în viata asta e fix asta, ca nu m-am gândit bine de tot ce vreau sa fac cu viata mea, și nu am continuat atunci studiile. Tocmai m-am reinscris la facultate. O sa o iau de la zero la distanta. M-am înscris fără sa ma gândesc la cum va fii, știind doar ca vreau musai sa o termin și sa devin psiholog, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Ba chiar m-am împrumutat sa am bani de prima rata și sper doar sa îmi mai găsesc și un job, sa le fac pe toate cum trebuie. Sunt sigura ca de data asta o sa fie bine. E asa de ciudat, cum in ultima perioada dau doar de articole parca scrise pt a ma ajuta sa trec peste niște anxietății personale. Cum e și acesta. Îți mulțumesc.

    1. Exact ce ziceam la incheierea articolului: cine stie cine are nevoie sa auda o astfel de poveste?! Nu e niciodata prea tarziu pentru studii, mai ales ca atunci cand ne inscriem la facultate mai tarziu in viata; asa cum am spus-o si in comentariul de mai sus, avem alta pofta sa invatam si sa facem performanta. Ma bucur ca articolul meu vine ca o incurajare in plus atunci cand ai nevoie. Felicitari si bafta multa!

    2. Hello again! Te rog tare mult sa imi trimiti un mail cu datele tale (nume, telefon, adresa completa), ca am o surpriza pentru tine. Zi faina!

  4. Eu am 34 de ani, o fetița de 4ani și jumătate iar din Septembrie vreau sa ma înscriu la Modulul psihopedagogic chiar dacă o sa fiu însărcinată in luna a 6a, sunt doar 3-4luni de studiu si vreau sa fac ceva si in prenatal. Rușine nu-mi este ca nu l-am făcut ,,la timp,, pt ca nici facultatea nu am făcut-o ,, la timp,, ci m-am înscris la 23de ani si am avut șansa sa o fac in Spania după 4ani de lucrat in restaurante am terminat facultatea si am devenit profesor de engleza la o academie acolo. La facultatea din Castellon de la Plana chiar au o grupe special formate din SENIORI( sa zic) care încep de la 35 și toată lumea se simte f bine ca sunt de diferite vârste. Unii sunt chiar la a doua facultate. Acum ma uitam pe site-ul lor si pt anul in curs au mai extins capacitatea pt încă 120 de locuri pt cei care au împlinit 55 de ani. Felicitări pentru tot ceea ce promovezi!

  5. Wow!
    Articolul acesta a venit ca o gură de oxigen pentru mine. Sunt fix din aceeași “tagmă” a celor care și-au luat BAC-ul la 30 de ani… Asta pentru că deși aveam media optimă pentru a intra la un liceu de filo, am ales unul de desen tehnic, doar pentru a fi cu prietenii în același liceu. Deși viziunea mea în spațiu are două cataracte inoperabile:)). Ma rog…
    Anul acesta am luat și matematica, bat-o vina și am fost admis la Jurnalism – visul meu din copilărie!
    Dacă eu am reușit, poate oricine!

    Chiar mă gândeam de multe ori sa îți scriu, sa te întreb chestii, nu pentru ca nu s-ar găsi pe net, dar te apreciez enorm…nu am făcut o și nu am să o fac probabil niciodată, întrucât mai de mine nu ai tu timp.
    Te apreciez pentru tot ceea ce ești și faci! Ai o familie frumoasă și ești un om cu adevărat inspirațional.

  6. Am terminat o școală profesionala (11 clase) profil Turism și alimentație, apoi m-am înscris la liceu la seral tot profil Turism și alimentație, pentru a putea și lucra în același timp. Dar am rămas însărcinată și am mai fost la seral doar în primul an, după ce am născut nu am mai putut merge la ore. Acum am 25 de ani și sunt însărcinată cu al doilea băiețel 🥰. Dar nu ma las, mi-am propus ca pe la 30 de ani sa termin liceul și sa iau și bacul, și de ce nu, sa ma înscriu și la facultate, în același domeniu. Ești o super motivație pentru mine în viața de zi cu zi. ❤

  7. După terminarea liceului părinții nu și-au permis sa ma susțină financiar la o facultate intr-un oraș mare în care îmi doream eu sa merg, așadar neștiind oricum cu exactitate ce mi-ar plăcea sa studiez am luat decizia de a ma angaja. Mergând intr-un bar și cunoscând ospătăriță i-am spus dacă nu cumva vrea sa dau cu matura pe acolo ca ma plictisesc, iar eu acasă nu am ce face. A zis ca nu, dar dacă o sa fie loc liber la bar și vreau sa lucrez o sa ma anunțe. N-am crezut nici o clipa. Peste o săptămâna primesc apel și ma angajez. Mama nu mi-a dat mai mult de doua săptămâni sa rezist acolo. Am rezistat 2 ani, fără concediu, fără relaxare prea mare. Am strans bani, părinții s-au mobilizat și ei și am reușit sa ma înscriu l facultate la Timisoara, și nu orice facultate, ci Mecanica. O facultate nu tocmai ușoară, dar frumoasa!
    Nimeni nu mi-a dat nici o șansa! Toți au crezut ca o sa rămân o “amărâtă” de ospătăriță. Azi sunt inginer cu diplomă și lucrez intr-o multinațională.
    Primii doi ani de facultate au fost grei. Plângeam cu mama la telefon ca nu rezist! M-a susținut și am fost și bursiera chiar dacă a fost greu sa reiau obiceiul de a învața constant. Creierul trebuie antrenat!
    Plecarea mea m-a făcut sa scap și de fostul iubit care nu m-a apreciat și lângă care am stat muuuuulta vreme! Am găsit și omul potrivit.
    Vedeți? Câte lucru se pot schimba cu o astfel de decizie? Va spun eu..multe!
    Nu ezitați! Învățați continuu, învățați chestii noi chiar dacă ați trecut de prima tinerețe!

  8. Am 22 ani. Am terminat liceul, am dat bacalaureatul, însă am picat la matematica. Am renunțat atunci după care m-am mutat în Austria. Sunt căsătorită, am un băiețel de 1 an și 2 luni, iar acum câteva săptămâni în urmă mi-a trecut fulgerător prin minte, ce ari dacă as face ceva pregătire, sa merg în țară și să dau din nou examenul? 🤔
    Tare mi-aș dori…sa știu ca am și eu diploma.

    Ești inspirație!
    Mulțumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.