Sedu-mă cu limba română – Top trei greșeli

“Eu sunt genul de persoană care…”
Dudă foarte răspândită. Acordul se face cu “genul de persoană”, nu cu “eu”. Orice ureche puțin lucrată sesizează gravul dezacord în “eu sunt genul de persoană care vreau“. Corect este “eu sunt genul de persoană care vrea“. Dacă aud greșeala asta, sunt genul de persoană care-și pierde interesul.

“Sută-n mie”
Extrem de utilizată în discursurile bazate pe demonstrarea unui argument. Nu e greu să-ți dai seama, minimă bază de matematică de clasa a VI-a. Fracție. Corect este “mie în sută”, adică exagerezi raportul pentru a sublinia ideea, pentru că “sută-n mie” înseamnă 10%. Ți se pare convingător într-un conflict de agrumente?

“Cartea care am citit-o”
Sunt sătulă de greșeala asta, deja m-am plictisit să o corectez din zbor. Corect este “cartea pe care am citit-o”. Complement direct. Bine, am ales aiurea exemplul cu cartea, mai degrabă aud greșeala în fraze de genul “mașina care mi-am luat-o”. Dacă citeai nu greșeai.

Om de literă și cuvânt, apreciez și stimez pe cei ce vorbesc și scriu corect limba română. În momentul în care o persoană face o greșeală, fie ea de ortografie sau coerență în discurs, îmi scade entuziasmul și interesul față de ea. De bărbați, nu mai zic; nu ies cu un tip la o cafea până nu trece proba de gramatică. Da, da-ți-mi în cap, dar fiecare are sistemul lui de valori în funcție de care filtrează oamenii ce-l înconjoară. Și mai trist este că aud aceste greșeli la oameni de presă, de exemplu. Mă întreb cine le dă lor penelul și nemeritatul drept de a practica o profesie care are la bază limba română în condițiile în care nu o stăpânesc. Poate doar niște șefi mai neșcoliți decât ei. Oh, acest cerc vicios!

Comentarii

10 thoughts on “Sedu-mă cu limba română – Top trei greșeli

  1. Scorul meciului presa – limba română este -1 la + mult.

    Deşi nu ştiu dacă tocmai astea sunt top 3. Treaba începe de pe la “î-mi”, aia-i baza. :))

  2. Haha, pe cât de trist, pe atât de amuzant. Eu pe astea le aud aproape zilnic și nu mi se pare în regulă. Să nu știi să-ți vorbești corect limba e parcă o de lipsă de respect față de n factori. Inclusiv față de tine.

  3. Pe cât de trist pe atât de amuzant, ca să citez, e faptul că văd aşa ceva în jurnalism (fie că e presă scrisă sau audio-vizual). Ceea ce nu mi se pare normal. Că nu ştie nea’ Aghiuţă (cu două clase şi care dă la sapă de-i sar capacele începând de la cinci dimineaţa) cum să lege propoziţiile între ele în mod coerent e una, dar alta e când oamenii care informează publicul fac greşeli. A, da, categorie aparte de presă e PR-ul (să nu fie cu supărare), de unde am câteva exemple prin folder-ele cu e-mail-uri.

    Bine, adevărul e că şi eu m-am format de la locul de muncă să corectez şi-mi sar în ochi instant greşelile. 😀

    Pe lângă faza cu lipsa de respect, să nu ştii să te exprimi corect/coerent în limba naţională dar să ceri să fii înţeles e un lucru de rahat. Şi nu e vorba numai de top 3 al tău dar şi de masacrarea limbii cu “limbajul de messenger”. Pe asa ceva am o boală mai ceva ca pe greşelile elementare, nu ştiu de ce.

    1. Oh, da! Messenger, preferatul meu! Eu până și acolo scriu cu diacritice, excepție momentele în care chiar mi-e lene. Și am observat impactul messenger-ului asupra unei întregi generații, în condițiile în care puștii nu sunt în stare să exprime coerent trei idei în trei fraze. Vezi dezastrul de la BAC, ei sunt.

    2. PR-ul (none taken) se face de cele mai multe ori de indivizi fără studii de comunicare; acum nu vreau să fiu nici răutăcioasă, nu sunt toți/toate așa, dar știu și eu cazuri, o grămadă. Dar n-ai ce să faci, e un biznis în care îți trebuie papagal, iar românul știe mai ales asta. Însă o companie care ține la brand-ul și imaginea sa nu ar angaja un PR prost, deci depinde tare mult de nivelul la care ne raportăm.

  4. mai ALINOOOOOOOO :)) … ia sa vii tu draga mea fata asa la o bere in cartier cu baietii pe aici la mine la scara… dar vai… ori ii omori tu pe ei, ori te omoara ei pe tine…e o nebunie sa-i vezi cum se chinuie sa se exprime… nu-si gasesc cuvintele si cand si le gasesc… vaiiiii ce pot scoate pe gurita aceea a lor…vaiiiii…daca nu ai boala lui degeaba crede-ma cu ei chiar te vei molipsi de ea … CREDE-MA !!! :))))) eu unu am luat-o de mult…e o nebunie sa incerci sa-i corectezi…oricum nu stii de unde sa incepi :)) …Chiar daca nu-i rasul meu si nu ma pot abtine, rad pentru ca e de ras, ma uit la ei…tu plangi mie-mi vine sa rad de neplacut si te simt cum ma-njuri in gand… :)))

  5. “ce face-ti?” , “frumoas-o”, “am fost decat intr-un loc” sunt favoritele mele.
    ah…si sa nu uitam faimosul “ce sti tu,fraiere?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.