Îmi rupi creioanele-ți sparg capu’, o lecție despre spart capul la timpul potrivit

Când eram mică mă frustram pentru că eram oarecum forțată de împrejurări să mă joc cu copii care nu-mi plăceau, doar pentru că mamele noastre erau prietene. Și pe lângă faptul că o ardeam forțat cu oameni cu care nu rezonam, mai trebuia să împart și jucăriile cu ei, iar asta chiar mă enerva. Nu pentru că eram egoistă, ci pentru că eu îmi iubeam jucăriile, aveam grijă mereu de ele…

Du-ți bunica la munte

Când eram mică îi spuneam “mamaie, când mă fac eu mare și o să am mașină o să te duc la munte”. Nu e ca și cum nu ar fi dus-o mama de atâtea ori, dar îmi doream eu să o fac, așa, ca nepoată, că știam că bucuria e infinit mai mare. Pe măsură ce am crescut și am ajuns femeie în toată regula, cu casă, muncă și bărbat,…