… luat pisoi mici și pui de căței de pe stradă și i-am adus acasă, unde i-am hrănit cu brânzeturile preferate ale tatei. În Constanța am fost pentru prima dată la film fără părinți, la Cinema Republica, unde m-a luat de mână în întuneric băiatul de care îmi plăcea în secret. Aici am avut primii fluturași în stomac și în scoarța unui copac din Tăbăcărie am scrijelit cu cheia Alina+Andrei. Aici am învățat să cânt la chitară și să usuc flori în filele cărților mamei mele, scrise de Agatha Christie și Sandra Brown. În camera mea am plâns citind Harry Potter la lumina telefonului noaptea, sub plapumă, în timp ce-mi îndesam popcorn în gură. Aici am făcut prima ședință foto, la plaja Trei Papuci, cu prietenele mele, cu un Fuji pe film. Și nu vreau să părăsesc Constanța, pentru că m-a format; m-a făcut să râd și să plâng, să alerg după autobuz sau să circul fără bilet. Și acum, că am crescut, vreau ca orașul meu…
pai bai putzelor :))… daca ma apuc eu sa va scriu despre Constanta si de ce ar trebui sa o iubeasca toata lumea, i-as face si pe cei mai munteni sa se mute aici …cred ca veti citi si veti plange :))))) .. pe de o parte de tristete ca nu ati trait ce am trait eu (pt ca sunteti mai mici si alte erau vremurile si veti suspina) pe de alta parte de bucurie … pentru ca vi se vor umple sufletele de mandrie … mandria de a fi constantean…
sunt prea ocupat momentan cu alte treburi multtt mai importante… cum ar fi viitorul meu… ca va faceam un material precum am scris mai sus…
si tine-ti minte… Constanta este cel mai tare oras 🙂
fă-o, scrie.
n-auzi ma ca pe 5 sau 6 iulie deja tre sa plec in voiaj si sunt pana peste cap ocupat cu analize, cursuri imo, nebunii acte …