Ieri m-a rugat un prieten să îl ajut cu un articol pe blog. Când am văzut despre ce este vorba am simțit un mare gol în stomac.
Dude, te rog să citești scrisoarea de mai jos. I se poate întâmpla oricui, știi? Inclusiv mie, ție. Te rog pe tine și pe toți prietenii reali și virtuali să duceți mai departe povestea ei, să contribuiți atât cât puteți și să o ajutăm. Am pielea de găină de când am citit scrisoarea ei.
—————-
Eu sunt Diana și am 25 de ani. Recent am fost diagnosticată cu o tumoare pe creier de 3,1 cm.
Povestea mea incepe cam asa.
14 Ianuarie 2015
Avand probleme cu ureche stanga m-am decis sa merg la un control ORL. Zis si facut. In urma investigatiei mi s-a spus ca nu am absolut nimic. M-au intrebat daca mai am alte simptome si le-am spus ca uneori ametesc si imi pierd echilibrul. Auzind acestea, mi-au dat trimitere la neurologie.
26 Ianuarie 2015
In urma controlului neurologic, dupa mai multe examene de miscare, de coordonare, doamna doctor imi spune ca ea este sigura ca este vorba despre o leziune a creierului, dar nu se poate pronunta exact pana nu fac un RMN. Imi pune diagnosticul: posibil neurinom acustic (o tumoare a cerebelului) si-mi da trimitere pentru a face un RMN.
3 Februarie 2015 ( ziua care mi-a schimbat viata )
Dupa o saptamana si ceva de asteptare, de ganduri si de stres a venit si timpul sa fac RMN-ul. Desi am avut un million de ganduri, eram oarecum increzatoare ca nu este posibil sa am ceva chiar atat de grav pentru ca sunt tanara si nu avea cum. Mintea mea nu concepea asa ceva… am facut si RMN-ul. Cand ies din sala, toata ametita de la substanta de contrast ( o substanta pe care ti-o injecteaza pentru o vizibilitate mai buna), dau de doamna doctor care nu mai era la fel de zambitoare ca atunci cand am ajuns. O intreb ce se intampla, daca este adevarat ca am ceva, iar ea evita raspunsul. Insista sa merg acasa sa mananc , sa beau multa apa, sa ma odihnesc , iar apoi sa revin dupa rezultat. Va dati seama ca eu liniste in ziua aceea nu puteam sa mai am. Intre timp vazusem in spatele ei, pe un monitor minunatul meu cap (mai facem si haz de necaz, daca nu, innebunim), iar in interiorul acestuia o tumora de toata frumusetea. Pe monitor arata ca o nuca. Bineinteles nu aveam de unde sti ca este al meu, dar am presupus. Dupa ce am insistat, mi s-a confirmat. Surpriza! DA, am avut dreptate. Imi spune ca este o leziune a cerebelului de 3 cm, localizata in partea stanga a acestuia, dar nu stie exact diagnosticul si ca trebuie sa se consulte cu alti medici si sa revin in 2 ore dupa rezultat (2 ore ingrozitoare).
In cele din urma mi s-a pus diagnosticul: formatiune expansiva situata pe topografia hemisferului cerebelos stang, cu efect de masa asupra ventriculului IV, a jumatatii stangi bulbo-pontine si a ramului stang al arterei vertebrale, anterior in contact cu radacinile nervului acustico-vestibular. Mai exact ASTROCITOM GRAD II. In cele din urma doamna doctor mi-a spus ca in acest caz trebuie OPERATIE neaparat si ca ea ma sfatuieste sa fac aceasta operatie in alta tara. O importanta majora o are si tipul tumorii… daca este benigna sau maligna, ceea ce nu putem afla decat dupa operatie, cand se face biopsia tumorii.
Ajunsa acasa am inceput sa caut informatii pe net (apropo va sfatuiesc sa nu consultati prea mult internetul ci sa mergeti direct la doctor, pentru ca veti primi doua raspunsuri: ori sunteti gravida ori aveti cancer.
Am simtit cum viata mi se desfasoara prin fata ochilor. Stateam si ma gandeam ca mai sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le fac… Am avut noroc ca am avut langa mine oameni minunati care m-au incurajat. Au urmat zile urate, grele pentru mine cat si pentru cei din jur. Am fost la trei medici neurochirurgi (in Iasi si in Bucuresti la Bagdasar). In sfarsit primisem o veste buna. Tumora putea fi operata (pana atunci nu aveam certitudinea ca se poate opera). Dar bineinteles ca nicio veste buna nu vine de capul ei ci insotita de una proasta.
Tumora se poate opera, dar este o operatie foarte dificila si exista riscuri foarte mari. Specific faptul ca si in Romania sunt medici foarte buni, dar aparatura le lipseste. In sfarsit… m-am consultat cu parintii si am decis impreuna sa merg in Belgia la operatie. (Bineinteles dupa mai multe incercari, am depus dosarul si in Austria si Germania). Ca orice parinti se dau peste cap pentru copilul lor. Am mare noroc de ei!
Acum sunt in Belgia (de o luna). Am fost la un control la spitalul Saint-Luc din Bruxelles, la domnul doctor neurochirurg Christian Raftopoulos, care ma va opera. Mi s-au facut iar teste de miscare si mi s-a spus ca se poate opera, dar trebuie sa mai fac un RMN ( pe 16 martie)pentru a vedea cum sa abordeze operatia si un PET-SCAN (26 martie). Apoi cu aceste doua rezultate ma va programa la operatie.
Dupa cum stiti costul unei operatii in strainatate este foarte ridicat. Nu mi s-a spus un pret exact deoarece nu se stie perioada de spitalizare si de recuperare. Stiu doar un pret aproximativ. Si o astfel de operatie ajunge pana la 50 000 euro. Stresul este enorm atat pentru mine cat si pentru parintii mei.
Avem jumatate din suma necesara; parintii au reusit sa faca un imprumut la banca; erau tristi ca nu au putut lua mai mult. Am nevoie de ajutorul vostru pentru a strange restul de 25.000 de euro.
Va multumesc pentru intelegere !
—————-
Textul de mai sus a fost preluat integral de aici, un articol scris de cea mai bună prietenă a Dianei.
CONT BRD RON– RO15BRDE240SV67936522400 , Vacariu Diana
CONT BRD EURO – RO79BRDE240SV91485872400 , Vacariu Diana
( Romanian bank for developement, groupe societe generale,1-7, Ion Mihalache street, sector 1 , cod 011171,swift code: BRDEROBU)
