Când lucram la Digi24, ne-au vizitat câțiva puști de la centrul de plasament Micul Rotterdam, în perioada sărbătorilor de iarnă. Au adus felicitări handmade făcute de ei, ne-au colindat și ne-au înmuiat genunchii. Tot ce am putut face a fost să le cumpărăm felicitările și să plusăm cu bani, aparte de chestiile cumpărate, cât a putut sau vrut fiecare. Din păcate, însă, suma strânsă a fost destul de mică.
În fiecare felicitare se afla câte o scrisoare pentru Moș Crăciun, cu mici sau mari pretenții. Ce au în comun absolut toate scrisorile copiilor de la centrul Micul Rotterdam e dorința de a primi creioane colorate. M-au trecut fiori când am citit. La naiba, cât costă un set de creioane colorate? Cinci lei? Și ce înseamnă pentru noi cinci lei? Drept urmare, mă apuc să strâng bani și să cumpăr creioane colorate; câte pot să car. Și cine vrea să facă asta alături de mine mă poate contacta în nenumărate feluri.
Dar nu-i momentul pentru caritate, cică; plus că a trecut Crăciunul, nu? Nu concep așa ceva, altfel am gândi că niciodată nu e un moment potrivit să le dăm și altora. De exemplu, poți să scoți acum trei lei din portofel și de banii ăia să cumperi mâine doi covrigi pentru copilul care cerșește în intersecție la gară. Doar deschizi geamul, cât stai la semafor, și îi întinzi mâna. Spune-mi că un moment ca ăsta nu face planeta să se-nvârtă.
