Am ţinut prezentarea asta de mai multe ori, la diverse evenimente, timp de aproape un an. Atunci când am creat-o mi-am propus o oră de vorbit liber, pentru că ăsta e timpul de prezentare alocat speaker-ilor la majoritatea evenimentelor. Acasă, în fața laptopului, mi-am calculat pe ceas câte minute de vorbit liber să acord fiecărui slide ca să mă încadrez în 60, eventual 45 minute, să las timp şi pentru sesiunea de întrebări şi răspunsuri.
Ce se întâmplă când nu mi se impune o limită de timp? Pot vorbi oricât pe aceeași prezentare, pentru că am o sumedenie de povești de spus și exemple de dat la fiecare slide. De exemplu, cel mai mult am stat două ore pe scenă cu prezentarea asta, la Constanța, în cadrul unui eveniment dedicat studenților.
Am la dispoziţie doar 15 minute pe scena TED! – am sărit eu din scaun când am primit invitaţia pe mail. Am plonjat direct în stres şi panică de time management. “Minimul de cuvinte, maximul de informații”, aşa m-a învățat Ferenc Vasas, defunctul meu profesor de la FJSC. Pentru a îndeplini obiectivul de comprimare a informaţiei, am făcut zilnic repetiții acasă, singură, cu cronometrul pornit pe telefon, ca să mă încadrez în baremul de 15 minute.
Nu e prima dată când urc pe scenă, nu e prima dată când ţin o prezentare, nu e nici primul meu discurs TED (primul a fost în pandemie), însă am fost copleşită de emoţii. Principalul motiv a fost ceasul cu cronometru, evident, către care mă uitam cu spaimă de două-trei ori pe minut – deşi repetasem acasă şi ştiam ce am de făcut ca să iasă bine.
Al doilea motiv pentru care am avut emoţii e că am ţinut un TED în cadrul Universităţii din Bucureşti, unde am fost şi eu studentă, absolvind în 2011. Printre voluntarii asociaţiei mele, invitaţilor speciali şi altor speakeri, în sală se aflau mulţi actuali profesori la UniBuc. M-am simţit în egală măsură onorată şi înspăimântată – onorată să mă întorc unşpe ani mai târziu şi să le vorbesc foştilor mei profesori şi înspăimântată pentru că s-a simţit ca un salt în timpul susţinerii unui examen în faţa comisiei, când aveam vreo 19 ani. A fost intens.
Emoţiile sunt fireşti chiar şi în cazul celor mai experimentaţi vorbitori, însă cu cât eşti mai pregătit, cu atât ai emoţii mai puţine sau mai puţin intense. Am citit asta în cartea lui Dale Carnegie, How to become a masterful communicator and public speaker. Cea mai eficientă metodă de a-ţi diminua emoţiile de dinaintea unui discurs în public e să repeţi şi să repeţi şi să repeţi discursul până îl visezi. Astfel am reuşit să dau totul în 15:11 minute.
Dacă am învăţat ceva în atâţia ani de media şi vorbit în faţa publicului şi a camerei, aia e că emoţiile spun multe despre noi. Eu nu m-am temut neapărat că o să mă fac de râs, că o să mă blochez sau că o să zic vreo tâmpenie, că i se poate întâmpla oricui – mi s-a mai întâmplat şi mie în trecut şi n-am murit.
În schimb, am pus presiune pe mine pentru că mi-am dorit foarte tare să dau maximul de informaţii cu minimul de cuvinte, să dau mai departe experienţa mea de activist într-un mod uşor de înţeles, să ajungă mesajul meu la cât mai mulţi oameni şi cel mai important, să inspir cât mai mulţi oameni să se implice şi să contribuim împreună la o lume mai bună – ăsta-mi va fi întotdeauna scopul. Totul, în 15 minute.
Now, that`s a challenge!
Concluzia? Se poate. Trage tare pentru misiunea ta, munceşte mult şi repetă până visezi! Nu-i nicio problemă dacă îţi transpiră palmele, spui un căcat sau te blochezi. Odată cu experienţa va fi din ce în ce mai bine şi mai uşor, indiferent de domeniul în care activezi. În plus, să nu uităm că nimeni nu învaţă să înoate de pe marginea piscinei. Trebuie să te arunci în apă pentru asta.
– – –
Mulți spun că social media e nocivă, că promovează idei toxice, falsitate, că ne frustrează, că pe social media vedem numai partea frumoasă a vieții sau numai partea plină a paharului. Mulți spun că România nu are nicio șansă să evolueze, să se schimbe ceva în bine și la noi sau că „nu ne mai facem bine niciodată”. Mulți spun că binele se face în liniște. TED-ul propus de mine va contrazice aceste trei idei, va încerca să demonstreze contrariul și va dezvălui ”secretele” din spatele activismului de succes.
