Pe 8 martie, când sărbătorim oficial femeile și mamele la nivel internațional, e și ziua mea de naștere. Cadourile pe care mi le doresc sunt cât se poate de firești, pe care mi le doresc nu doar pentru mine, ci pentru toate româncele.
Îmi doresc ca fetele și femeile să nu mai fie victimele violenței domestice, dacă se poate, iar ca brățările electronice pentru agresori să fie implementate în toată țara, nu doar în patru județe, cum sunt acum. Îmi doresc un sistem de protecție socială, centre și sprijin real pentru pentru femeile care pleacă de acasă singure și cu copiii în brațe în urma violențelor repetate din partea partenerilor lor. Îmi doresc ca fetele și femeile să nu mai fie omorâte de partenerii lor ulterior depunerii plângerii la poliție sau emiterii ordinului de protecție. Apelați la Asociația Anais pentru resurse și sprijin dacă sunteți victimele violenței domestice.
Un cadou superb ar fi ca fetele și femeile să nu mai fie hărțuite sexual la facultate, la muncă, la biserică, pe stradă sau inclusiv acasă, de tați, frați, unchi, bunici și alți bărbați care ar trebui să le protejeze, nu să le abuzeze. De ziua mea îmi doresc adoptarea și implementarea vârstei de consimțământ a actelor sexuale cu minori, respectiv pedepse pe măsură pentru adulții de 40 ani care scapă cu suspendare când fac sex cu fete de 12 ani.
De ce zace legea consimțământului într-un sertar? Pentru că protejează demnitari, șefi de partide, decani de facultăți, preoți, directori de companii, magnați și alți bărbați puternici cărora le plac minorele. Cum să voteze contra propriilor interese?! Drept dovadă, copiii noștri nu sunt în siguranță într-o țară în care legea favorizează infractorii.
România e o societate patriarhală, iar femeile nu conduc nici 15% din țara asta, când formăm mai bine de jumătate din populație. Drept urmare, dacă nu e prea mult pentru România, îmi doresc mai multe femei la masa deciziilor politice. Îmi doresc cu ardoare să nu mai ia bărbații decizii despre și pentru viitorul, corpurile, viețile și libertățile femeilor. Egalitate la locul de muncă și salarii corecte… oare cer prea mult?
Vreau ca subiectele precum sarcină, naștere, alocație, indemnizație, menstruație, depresie postnatală și multe altele din câmpul lexical feminin să fie cu adevărat de interes pentru bărbații care scriu și votează legi fără să fi trecut măcar o dată prin ele – pentru că fiecare dintre acești bărbați a fost adus pe lume de o femeie, indiscutabil. Dacă nu îi interesează, dacă n-au empatie, dacă nu înțeleg, dacă nu le pasă, dacă habar n-au diferența dintre tampon și absorbant, măcar să tacă, să ne facă loc, să se dea la o parte, să ne lase pe noi să ne facem treaba în politică și să decidem noi pentru noi.
De ziua mea îmi doresc maternități de stat curate și dotate corespunzător, mâncare decentă pentru femeile lehuze, nu un ou fiert și o felie de pâine după 11 ore de travaliu și dureri insuportabile. Îmi doresc personal medical care nu discriminează fetele și femeile însărcinate pe bază de sex, vârstă, venit, educație, etnie sau apartenență de orice fel. De ziua mea îmi doresc avort liber, gratuit și în siguranță! Îmi doresc personal medical care să facă avort la cerere în spitalele de stat și care să nu mai refuze pe principii de religie sau moralitate, încălcând legea. Mai multe informații aflați de la ONG-ul Centrul Filia.
În calitate de femeie și mamă, îmi doresc educație sexuală în școli de ziua mea. Noi, părinții și bunicii noștri nu am avut parte de așa ceva, deci măcar copiii noștri să fie educați când vine vorba de sex. Înțeleg teama părinților de a-și expune copiii la asemenea subiecte sensibile, înțeleg nevoia lor de a împinge pe cât posibil momentul în care copiii lor vor face sex, dar un lucru e cert: o să se întâmple la un moment dat, chit că vrem sau nu.
Nu avem educație sexuală în școli pentru că ne e teamă că educația sexuală îi va învăța pe copii să facă sex, zice mulțimea, ceea ce este o aberație, înainte de orice. Să nu fim naivi! Nu îi putem ține departe de sex, pentru că sexul vinde și e peste tot! În filme, seriale, videoclipuri, la știri, pe social media, în tabloide, în jocuri, pe panouri publicitare etc. Dacă ai noștri copii nu vor învăța ce trebuie despre sex, într-un cadru educativ, vor învăța ce nu trebuie din jurul lor! Vor afla informații false, stereotipuri, mituri cretine, periculoase, jumătăți de pahar într-un mediu necontrolat, dezinformator. De unde? De pe net, din fata blocului, din pornografie – nu că e rău, e chiar periculos!
Dacă nu vor primi educație sexuală, copiii noștri vor pleca la luptă fără scut, unde pot dobândi boli și sarcini nedorite sub vârsta majoratului. Educația sexuală ne învață despre corpul nostru, sănătatea organelor reproducătoare, consimțământ, contracepție, despre HPV, care dacă nu e depistat și tratat la timp devine cancer de col uterin la maturitate. Știați că România e în topul Europei la mame minore și femei care mor anual de cancer de col uterin? Mă întreb de ce. Mai multe despre educația sexuală în școli aflați de la ONG-ul “Tineri pentru Tineri”.
De ziua mea, îmi doresc mai puține mentalități toxice, sexiste, ofensatoare din partea societății la adresa femeilor care nu vor să se mărite, să facă copii, să se conformeze unor tipare vechi de mii de ani etc. Îmi doresc să nu mai fim jignite, privite cu josnicie sau judecate pentru cum arătăm, pentru celulită și vergeturi, pentru cum ne îmbrăcăm, dacă alăptăm sau nu, dacă ne dăm sau nu cu ruj. Mi-aș dori să nu mai fim tot noi vinovate când suntem violate în drum spre casă de bărbați care nu se pot stăpâni sexual.
Un cadou extraordinar ar fi mai multă susținere către ONG-urile care luptă pentru egalitate de gen și drepturile femeilor, mai multe donații recurente, mai multă atenție din partea presei, mai multă implicare din partea societății civile și mai multe companii care să sponsorizeze aceste ONG-uri, pentru că munca din spate nu e nici 10% din ce se vede din exterior – zic asta în calitate de activist, fundraiser și președinte fondator al Asociației ALUZIVA.
De ziua mea, îmi doresc ca femeile din România să fie auzite, văzute, înțelese, ajutate, sprijinite de sistem. În vremurile noastre, femeile cresc copii, fac mâncare, fac curățenie, fac lecții cu copiii lor și muncesc cot la cot cu bărbații în același timp – uneori chiar mai mult, pentru că uneori trebuie să tragem mai tare pentru a primi ceea ce bărbații primesc din oficiu, chiar și atunci când sângerăm.
Un alt cadou pe care mi l-aș dori ar fi absorbante gratuite în școli, universități, în instituții publice, în medii defavorizate, unde femeile folosesc cârpe rupte la menstruație. Mai multe despre subiectul ăsta puteți afla de la Iele Sânziene și Pe Stop, două ONG-uri luptă contra sărăciei menstruale.
Dragi demnitari ai acestei țări, în numele femeilor românce, ne-am săturat să ne celebrați anual superficial, să vă bateți cu pumnii în piept că ne susțineți și ne încurajați în drumul nostru spre egalitate și demnitate, dar să nu votați și implementați legile care ne protejează sau ajută cu adevărat!
Dragi reprezentanți ai Poliției Române, în martie ne dați flori pe stradă și în aprilie ne spuneți să-l iertăm că ne-a bătut sau ne întrebați cum eram îmbrăcate când ne-a violat.
Dragi miniștri ai învățământului și sănătății, vă rugăm să vă faceți treaba.
Semnat,
o femeie din România
pe baza a cate bebelusi au mai nascut alte femei, ci iti ofera atentie si intelegere in functie de nevoile proprii.
Felicitari pentru acest minunat articol si pentru intentia ta de a promova aceasta cauza importanta! Esti un exemplu pentru toate fetele si femeiele si te apreciez mult pentru modul in care faci asta. Tinand cont de aceasta zi speciala, ti-as dori sa ai parte de multa fericire si echitate in viata ta!