Retro Museum se află în Grand Mall din Varna, Bulgaria. Are 4000 metri pătrați și e unul dintre cele mai mișto muzee pe care le-am vizitat vreodată. Am văzut acolo mii de exponate, de la mașini, motociclete și aspiratoare din anii ’50, până la jucării, detergenți, răcoritoare, aparate foto, mașini de scris, de spălat, pachete de țigări și multe alte obiecte din era socialistă.
Deși nu sunt mare fană automobile, adică am mașină doar care să mă ducă de colo-colo și ca să încapă în ea trei scaune pentru copii, mi-a plăcut mult ce am văzut la muzeu. Peste 50 de modele de vehicule restaurate, produse între 1943 și 1989. Pe unele mi le amintesc din copilărie, fiind născută în ’89, pe altele le știu din filme, albume foto vechi și documentare.
Am văzut acolo modele de Skoda, Dacia, Lada, Volga, Moskvich, Trabant și multe altele, care circulau pe vremuri prin România și întregul bloc comunist – după cum am zis, nu mă omor după mașini, așa că nu știu să zic mai multe modele.
Sunt acolo sănii, biciclete, motociclete, mopeduri, atașe și multe alte vehicule.
Ce m-a aruncat pe mine direct în copilărie au fost vitrinele pline de jucării și rechizite. Păpuși, plușuri, mingi, rațe de cauciuc, board games (din vremea în care nu le ziceam așa), numărătoare, stilouri, echere, cuburi Rubik din lemn, instrumente muzicale vechi și multe altele.
Mi-am amintit instantaneu de vremurile în care ne jucam Coci în scara blocului, cu limonine. Dacă sunteți din zona Dobrogei, știți exact la ce mă refer. Dacă nu, vă explic. Limoninele, cum le ziceam noi în copilărie, sunt bilele mici din sticlă, de tot felul de culori și cu modele în interior. Glass marbles. În prima poză sunt două recipiente mari din sticlă, pline cu limonine.
La Retro Museum din Varna vitrinele sunt pline cu calculatoare, televizoare, telefoane, aparate foto, mașini de scris, radiouri și multe alte device-uri analog sau electronice vechi de zeci de ani. Mi se pare fascinant cât de mult a reușit să avanseze tehnologia în doar 30 de ani, referindu-mă exclusiv la durata mea de viață. În timpul vieții mele am trecut de la televizoare alb negru cu tub la televizoare smart subțiri cât o carte și mari cât harta pe care învățam geografie la școală. De telefoane și calculatoare nici nu mai zic. Cine știe ce ar simți o persoană de 70-80 de ani în muzeul ăsta, care a prins aparate foto cu burduf în tinerețe?! I find this amazing!
M-a rupt nostalgia când am văzut sticle vechi de colonie și parfum, pomade, aparate de ras, portofele din mărgele, încălțăminte și alte obiecte care m-au dus cu gândul direct la bunicii și străbunicii mei. Ca să nu mai spun de modelele primare de aspiratoare, mașini de spălat rufe și alte electrocasnice pe care mi le amintesc din casele în care am călcat în copilărie sau pe care le-am văzut, de exemplu, în filmele lui Kubrik și Hitchcock.
Vă amintiți ce țigări se fumau pe vremuri? Fără filtru, în pachete necartonate, produse în fel și fel de țări socialiste. Am rămas mega surprinsă când am văzut că sunt efectiv zece vitrine pline cu țigări, pipe, tabachere, chibrituri și multe alte produse și accesorii de tutun. Mă întrebam cu Adi cum naiba au reușit să facă rost de atât de multe obiecte vechi de zeci de ani, unele dintre ele fiind și perisabile.
Nu am pozat fiecare vitrină sau categorie, pentru că sunt enorm de multe. Au fost momente în care ne-am pierdut atât de tare printre exponate, vorbind și povestind cu Adi despre ce descopeream ba eu, ba el, sau ce amintiri ne trezeau diverse obiecte, că am și uitat să facem poze.
Într-un fel e mai bine, zic eu, că dacă veți merge să-l vedeți în viitor pentru că ați aflat de el de la mine, vă rămân totuși o mulțime de rubrici, vitrine și întregi categorii de care nu am menționat aici.
În concluzie, Retro Museum din Varna merită din plin. Noi am plătit 90 lei pentru două bilete duble, pentru că fix lângă este și Muzeul Figurilor de Ceară (o să îi dedic un articol separat) și am vrut să le vedem pe amândouă – există și opțiunea de a cumpăra bilet pentru a vedea un singur muzeu, desigur.
Știu că avem și noi în România ceva similar, referindu-mă acum la Kitsch Museum din București. Nu am apucat să-l vizităm niciodată, dar ne-am plănuit să-l vedem curând și pe ăla.
