În loc să-mi mai pierd vremea urmărind popcorn content pe social media, aleg să mă întorc către pasiunile mele. Citesc, scriu, mă uit la filme, mă joc pe PS5, fac arts & crafts, integrame, proiecte DIY, grădinăresc, mă ocup de acvariu, ascult podcast-uri sau audiobook-uri etc. O veche pasiune înviată e Pokemon GO.
Mi-am făcut contul de Pokemon Go în 2016, la scurt timp după ce s-a lansat. Eram însărcinată cu Matei atunci și de câte ori ieșeam în parc sau la vreun restaurant prindeam și câteva creaturi digitale. După ce am născut nu m-am mai jucat, că deh, doar nu trebuie să explic de ce apariția primului copil nu mi-a mai permis să mă joc sau să am alte activități de relaxare, în general.
Opt ani și trei copii mai târziu, când ei au început să se uite la desene cu pokemoni, am reinstalat jocul. Entuziasmul lor față de prinderea pokemon-ilor în parc sau în sufragerie a durat vreo trei, patru zile. Eu, însă, am păstrat aplicația și mă joc în continuare.
Când deschid jocul în preajma lor și sunt pokemoni pe harta le dau lor să îi prindă, însă mai departe intru eu în strategii, transferuri și lupte. Nu e ca și cum mă joc ca-n liceu, că am 35 de ani și multe treburi și responsabilități, dar când am puțin timp liber cu telefonul în mână prefer să prind pokemoni în loc să consum social media aiurea.
Cum funcționează jocul? E simplu.
Deschizi harta și în funcție de locul în care ești îți apar pokemoni de diverse feluri – sau nu. Sunt în jur de o mie de pokemoni în joc, originari din diferite regiuni din universul Pokemon, cu diferite abilități: apă, foc, oțel, pământ, întuneric, fantomă, zână etc. Pot fi de zero stele până la patru stele – ăia sunt perfecți. Unii sunt foarte comuni, în timp ce alții sunt mega rari.
Există pokemoni care apar foarte des în Europa și extrem de rar în Asia. De exemplu, Torkoal e specific Indiei și regiunilor înconjurătoare și Mr. Mime e specific Europei.
Pentru că jocul funționează pe bază de GPS, dacă ești lângă un lac, râu sau la mare îți apar pokemoni pești și alte creaturi de apă. Dacă ești în pădure sau în parc îți apar deseori pokemoni de pământ și de iarbă. În orașele aglomerate sunt comuni pokemonii electrici, iar noptea sunt frecvenți cei de întuneric. Există pokemoni de deșert pe care numai printr-un mega noroc îi poți avea dacă stai într-o zonă tropicală.
Când jocul era în mare vogă acum câțiva ani, că s-a domolit fenomenul, erau jucători care călătoreau în diverse colțuri ale lumii special pentru a prinde pokemoni rari pe care nu aveau cum să îi prindă în țara sau regiunea lor geografică.
Am citit recent o știre despre niște hackeri care au reușit să altereze hărțile OpenStreetMap folosite de joc și să adauge plaje false în curți proprii și zone rezidențiale, ca jocul să genereze pokemoni de apă. Fanaticii se duc departe, nu mă miră nimic.
În afară de a prinde pur și simplu pokemoni sălbatici pe hartă, poți obține pokemoni clocind ouă, câștigându-i ca recompense la diverse misiuni îndeplinite, la evenimente speciale, făcând schimb cu alți jucători sau în urma luptelor câștigate contra Team GO Rocket, adică forțele întunecate.
Revenind la mecanica jocului: pe hartă mai apar PokeStop-uri și Gym-uri, adică locații virtuale care corespund unor locuri reale și sunt de multe ori în puncte de interes public: monumente și statui, parcuri și grădini, clădiri istorice, instituții, muzee, murale și graffitti-uri etc.
Asta e mișto atât în orașul în care locuiești, cât și atunci când călătorești. Când am fost ultima dată în Bulgaria eram ca un copil în dimineața de Crăciun, fericită să descopăr locații virtuale noi și să prind pokemoni pe care nu i-am găsit în România.
De PokeStop-uri doar învârți și îți dau diverse resurse: mingi, fructe, ouă, poțiuni, puncte pe care le folosești ca să evoluezi pokemoni etc. Gym-urile nu doar că îți dau resurse ca PokeStop-urile, dar sunt locații unde te poți lupta cu alți jucători. În plus, poți cuceri un Gym (care devine roșu, albastru sau galben, în funcție de echipa pe care ți-o alegi când îți faci contul) sau te poți alia cu alți jucători ca să învingeți pokemonii echipei negre.
Pokemon GO mă face să ies din casă, să mă plimb, să descopăr altfel orașul și diverse atracții și obiective de interes. Pentru a îndeplini diverse misiuni, jocul mă face să mă plimb pe străduțe pe care nu aș avea ce căuta în mod normal și așa descopăr diverse murale superbe sau aflu că în clădirea x a locuit cine știe ce om ilustru, fie că e pictor, scriitor sau istoric.
De exemplu, în curte la HEAVY YARD se pot accesa mai multe PokeStop-uri, printre care un bazorelief heraldic și stickere-le cu siluetele de la sediul Comisiei Europene.
Sunt multe de zis despre joc. Nu am intrat în detalii despre prieteni, cadouri, postcard-uri, rute, pokemoni norocoși sau de umbră, evoluții, tipuri de mingi, aruncări, fructe etc. Pokemon GO e un joc complex și vă las pe voi să îl descoperiți în profunzime. Eu mă simt mai bine de când mă joc Pokemon Go și mă văd jucând mulți ani, chit că ocazional.
Fiecare animal digital prins, fiecare misiune îndeplinită și fiecare luptă câștigată cu alți traineri îmi dau gratificare instananee și mă încarcă pozitiv – spre deosebire de contentul pe care îl văd pe social media, care de multe ori mă înfurie, mă deprimă, mă dărâmă, mă seacă de puteri.
Dacă și voi vă jucați, vă las codul meu de trainer, 201299694862, ca să ne împrietenim. Dacă nu aveți cont în Pokemon GO și vreți să vă faceți, puteți folosi codul meu de referral XJXJVJPMY sau să dați click aici de pe telefon sau tabletă când vă faceți cont și așa câștigăm împreună bonusuri în joc.
E interesant cum jocul Pokemon GO poate deveni o alternativă plăcută la supraconsumul de social media. Întrebarea mea ar fi: Cum îți influențează acest joc activitățile zilnice și percepția asupra relaxării și timpului liber? Ai observat schimbări în rutina ta și modul în care gestionezi stresul datorită acestui joc?