Constănțean crescut printre blocurile de la gară. Ne știm de când eram copii. Întâmplător, am dat nas în nas în aeroport, după ani de zile în care doar mai schimbam un salut virtual. Acum vorbim din nou. Vinde cosmetice în Anglia.
Eu: Nu mai lucrezi în Bristol?
Anonim: Nu, acum sunt în Oxford. Am lucrat în Bristol o săptămână și m-au trimis aici. Cred că ți-ar plăcea Oxford-ul ție.
Eu: Cu siguranță! Și cum se desfășoară o zi de muncă?
Anonim: Se face approach cu posibilii clienți. Încep la 9:00, termin la 18:00. E un stand în mall cu produse skin-care, eu opresc lumea, le fac demo-uri la produse și îi fut în așa hal încât să îmi cumpere produsul.
Eu: Și cumpără?
Anonim: Cum să nu? (râde)
Eu: Și te ajungi cu banii? Cât faci?
Anonim: Depinde… aș zice 1000 de lire, că sunt la început și încă nu știu toate produsele.
Eu: E un câștig mediu, nu? Aici ar fi mulți (România), dar acolo ai de plătit cazare, mâncare, țigări.
Anonim: Ce crezi? M-am lăsat de fumat. E 8 lire pachetul, ești nebună? (râde) De trei săptămâni nu am mai văzut tutun.
Eu: Te admir pentru curaj. Sunt mulți care vor să plece din țară să muncească și n-au tupeu.
Anonim: Da. Chestia e că au nevoie de oameni, dar aduc cam toți ratații (râde) S-au speriat ăștia de mine când au văzut cum muncesc eu.
Anonimul a mai lucrat în Tenerife, unde a vândut alcool. A ajuns acolo cu avionul. Nu te mira, zice el, că alții au ajuns cu barca. De unde crezi că vin toți africanii?
Eu: Zi-mi ceva underground din Oxford.
Anonim: Cât de deep să fiu? Sincer, nu am găsit nimic underground, încă sunt în căutare. E un club, The Glee, unde e stand-up comedy și acolo iau masa uneori cu colegii.
Eu: Colegii-s englezoi? Sau alte nații și culori?
Anonim: Români, mă, dă-i naibii! (râde) Păi în Bristol erau cinci, aici am trei, în Dublin, în Brighton, Aberdeen… Glasgow.
Eu: Cocalari?
Anonim: N-am întâlnit. Ce bine!
Râde mult.
Eu: Alcool, prostii, ceva? Cum te descurci? Fac research.
Anonim: Amazing! Ce research? Zici că lucrezi pentru FBI! (râde) Găsești de toate pentru toți!
Nu știe care-i treaba cu interogatoriul.
Eu: Păi și de ce spui că nu știi nimic underground? Nemernic mic!
Anonim: Voiam să te țin în suspans! Iau de la un englez (classified information), treabă rău.
Eu: Interesant! (râd și eu, ce naibii) Și cu gagicile, cum e?
Anonim: N-am, frate, chef de gagici, sincer, nu îmi arde.
Urmează, din nou, classified information.
Eu: Te-ai întoarce în România?
Anonim: Nu.
Eu: De ce? Zi-mi trei motive.
Anonim: Locație, oameni, bani.
Eu: Recomandă-mi un film.
Anonim: Argo, Ted, Life of Pi.
Eu: Dă-mi o piesă tare.
Anonim: Na, să nu zici că-s băiat rău. Dar nu cred că-i genul tău.
Eu: Îmi place. Dă-mi și una de băiat rău, dă-le dracu` de aparențe.
Anonim: De baiat rău? Tu vrei să vezi ce mai ascultă lumea, nu? Reporterii ăștia! (râde) Te plictisești grav?
Eu: N-ai idee. O arzi majestic, văd. Nice.
Anonim: Tocmai, că am idee. Sursa muzicii pe care o ascult.
N-are.
Eu: Acum ieși la fereastră și fă o poză. Trimite-mi-o.
Anonim: (râde mult, mult) Sunt singur acasa și îmi e frică să nu-mi fure cineva splifful.
Eu: Hai, arată-mi ce vezi de la geam!
Anonim: Văd spatele casei. O grădină care nu are nimic, nici măcar gardul între vecini.
Eu: Imagine!
Anonim: Imaginează-ți Pecineaga. Asta văd în spatele casei.
Eu: Vreau să simt vibe-ul.
Anonim: Simți pe naiba, vibe, auzi! (râde) Na, gata. Uite ce curte de Dulcești mi-am tras, îți ofer loc de plantație.
Eu: Scoate poza de pe facebook, o să se prindă lumea.
Anonim: De ce? Nu mi-e rușine, mă! (râde)
Eu: Treaba ta, o să se prindă lumea.
Anonim: O să se prindă de sârma aia de întins rufe.
Eu: Nu, o să vezi despre ce e vorba. Merci de poză.
Anonim: În sfârșit și mulțumirile! (râde)
Eu: Și felicitări. Ești primul anonim de pe blog.
Anonim: Adică? (panicat)
Eu: O să vezi.
Anonim: O, doamne! Ce-am făcut? Ce futută e și karma, asta. Da, am șters poza.
Eu: Să-mi aduci cosmetice dacă vii, da?
Anonim: Sunt făcute de evrei, mă, lucrez cu evreii! Trei lire, maxim, un produs; zece, să zicem, cel mai scump. Și le dăm cu preț minim între 25 și 60 și lumea cumpără, asta e tare! Eu aș zice că-s deștepți, îi duce mintea! Chestia e că sunt bune, naturale 100%, și da, o să-ți aduc!
Eu: Adevărat! Așa, că lucrezi cu evreii sau nu, să-mi aduci cosmetice! (râdem) Zi-mi și-o carte.
Anonim: Charlotte Bingham – Distant Music. Și patronul e evreu.
Eu: Da? Uite niște bancuri rasiste, să i le spui:
I asked a jewish girl for her number. She rolled up her sleeve.
Why are Jewish synagogues round? So they cant hide in the corner when the collection box comes round!
I used to work for a Jewish carpenter. He used to check my fingers for splinters to make sure I wasn’t stealing.
Anonim: Ultima e crimă, o să i le spun (râde).
Ultima a fost cu dedicație pentru cei care lucrează pentru evrei. Mă întreb dacă pe el îl pune să se spele pe mâini când pleacă de la muncă, să nu fure cosmetice.
