Am intrat în secta nikoniștilor. Anticipat, am primit cadou un Nikon D3100, la care salivam din secolul trecut. Am trecut parcă în altă dimensiune când am ieșit din magazin cu cutia în brațe. Maică-mea a declarat că a mai văzut entuziasmul ăsta pe fața mea când mi-a cumpărat LED-ul și când mi-a făcut găuri în urechi; aveam vreo nouă ani și îmi dădeam părul după ureche când mergeam pe stradă ca să vadă lumea că am cercei.
Aparatul poate multe. Curioasă sunt, însă, să văd câte pot eu cu el. Și deși multitudinea de scrisuri mici, cifre și simboluri albe te cam sperie la început dacă nu ești cunoscător, Nikon D3100 e un fel de aparat oarecum profi pentru autiști. Pardon, amatori. Are un buton cu semnul întrebării, ok? Și am previzionara senzație că ăla va fi butonul cel mai uzat în primele zile.
Țin să mulțumesc celor ce m-au făcut fericită făcându-mi acest cadou, de asemenea mulțumesc karmei, și implicit mie. Iar prima mega sesiune de fotografii cu noua mea jucărie ca avea loc în Praga, începând de mâine dimineață. Aprioric, declar oficial deschis sezonul de pozat isteric!
