De când o știu pe Dumitrița, vreo patru ani mai exact, e într-un continuu proces de creație și descoperire a lumii prin pictură și artă, în general. În aprilie am avut ocazia să și ajung la una dintre expozițiile ei, pentru că în rest ne vedeam numai la adunări între prieteni sau accidental la diverse evenimente. Expoziția a avut loc într-o căsuță îngustă aproape de Rosetti, de care habar n-aveam că e și spațiu artistic, deși am trecut de sute de ori prin dreptul ei.
Povestea din spatele expoziției, care a avut loc la invitația publicației literare Infinitezimal, e simplă. Ioana Crăciunescu, scriitoare și actriță de teatru și film, a lansat cartea de poezie “Chit sau dublu”. După ce a citit cartea, Dumitrița a ales să reprezinte vizual câteva dintre poezii, prin pictură, desen, colaje și instalații.
Primul exponat în galerie, de cum am intrat, m-a lovit în plex. În contextul războiului actual, nu am putut să nu observ alegerea culorilor, galben și albastru, ca steagul Ucrainei. Hainele m-au dus cu gândul direct la conflictele armate din Kiev, la luptă, la front, mai ales că din februarie suntem implicați în a ajuta refugiații ucraineni.
Dumitrița a creat piesa inspirată de poezia “Programul zilnic al Generalului”, în care soldații își fac rutina, lustruiesc cizmele, armele, în timp ce Generalul își bea cafeaua în grabă, în picioare, și vede “vede lăbuțele morții cu saltul pufos, măcelărind un fruct roșu, cărnos pe ziare”.
Ca fruct roșu, Dumitrița a ales să folosească o rodie pentru că în engleză rodia se numește “pomegranate”, lucru care a dus-o instantaneu cu gândul la grenadă. “Programul zilnic al Generalului este neașteptat. Numai moartea este așteptată în fiecare secundă”, scrie Ioana.
La expoziție am citit și eu câteva pagini din “Chit sau dublu”. Cu puțină imaginație, vezi cu ochii minții ce citești. Ce a făcut Dumitrița, însă, duce poeziile Ioanei la nivelul următor. În instalația de mai jos a ilustrat masa unor soldați înainte de luptă, inspirată din poezia “Generalul se uită la limbile de la ceas”. “Cazarma e un pântec de femeie care hrănește un orfelinat”, scrie Ioana, care face referire la impulsurile sexuale care le dau soldaților elan în luptă.
Expoziția Dumitriței a avut 18 piese, dar asta e opera mea preferată. M-au fascinat detaliile, culorile, alegerile ei: tipul de mușama, cadre vechi de fereastră, un ceas pe care l-a cumpărat de la un târg de vechituri, același model pe care îl avea bunicul ei. Cel mai tare m-a atins că Dumitrița a folosit broboada mamei ei de când era elevă la liceu, care completează ideal piesa.
Expoziția de la Diptych Art Space s-a încheiat, dar dacă vreți să îi vedeți operele Dumitriței vă recomand să mergeți la Galeria STRATA, între 21 mai – 10 iunie. Atunci se petrece Love Lost, Bucharest, un eveniment la care mai mulți artiști vor expune obiecte personale care spun povești de iubire și pierdere, de despărțire, proces care oferă iertare și eliberare fiecărei persoane care alege să-i facă publică povestea.
La Love Lost, Bucharest “veți descoperi relicve de povești neterminate, oportunități ratate, traume coagulate și resemnare pașnică. Iubirea pierdută va lua forma unui mozaic comunal, colorat în nuanțe de tristețe, furie, nedumerire, durere, recunoștință, și chiar umor”, spun organizatorii.