M-am înscris din nou la școala de șoferi. Încă n-am urcat la volan, pentru că mai întâi trebuie să particip neapărat și fără comentarii la cursurile de legislație. Groaznic!
Având în vedere că am mai trecut prin asta în anul întâi de facultate, m-am plictisit îngrozitor. La primul curs n-am ajuns, iar la al doilea s-a discutat despre indicatoare, marcaje și poziția și indicațiile polițistului în intersecție. Orele s-au scurs cu greu… colegii mei aveau orgasme când li se explica însemnătatea indicatorului “cedează trecerea”, în timp ce eu mă dădeam cu capul de masă. Și încă n-am ajuns la partea cu mașinuțele pe tablă.
Așa am pățit și la Intact Media Academy. Am chiulit la jumătate din cursurile teoretice. Făcusem jurnalismul, aveam și câțiva anișori de presă în spate. Știam ce-i o știre, un unghi de abordare, ce-i o sursă, un comunicat de presă șamd. Colegii mei, însă, erau transpirați și cu frunțile încrețite de la gălețile de revelații pe care le aveau auzind nimicurile astea, pe care eu le învățasem în primele cursuri din anul întâi. E ca și cum aș fi participat la o oră de matematică la care se predă tabla înmulțirii.
În sală, vreo doișpe indivizi. Niciunul nu a mai făcut școala de soferi. Și vine domnișoara Greavu, care îl completează pe profesor. Întrebare: care sunt indicatoarele care ne oferă prioritate? Toți tăceau hipnotizați. Eu ridic privirea de sub bancă, unde dădeam un comentariu pe facebook, și răspund cu voce tare: drum cu prioritate, intersecție cu un drum fără prioritate și prioritate față de circulația din sens invers; după care plec privirea sub bancă și revin rece la facebook. Profesorul zâmbește extaziat și coate un “ooo, bravo, cineva e pregătit aici, în sală!”. Colegii mei au reacționat ca în fața unui fenomen care se întâmplă o dată la milenii. Ce să mai, eram o zeiță în fața lor.
Seriously?
Seriosly???
Profesorul e totuși tare, un pedagog excelent cu o experiență vastă în domeniu și un dezvoltat simț al umorului; sunt sigură că orice retard care participă la cursurile lui va ști legislație. Folosește ample materiale didactice, de la programul de legislație, mașinuțe pe tablă și filmulețe făcute de el, pe care le comentează la clasă, la măscărit ca să-nțeleagă tot prostul. Și glume de șoferi.
Școala de șoferi Răcăreanu din Constanța e foarte bună. O recomand cui vrea să devină șofer. Chiar dacă am fost critică, atât cursurile, cât și partea practică sunt foarte bune pentru oricine. Dacă aș fi fost la fel ca și colegii mei și mi-ar fi curs și mie scuipat din gură, vorba lu` Badea, sunt sigură că ar fi fost altfel articolul ăsta. Dar cum am mai trecut prin școala de șoferi, bineînțeles că preferam să-mi dea un mop sau un macrame să-mi fac de lucru în timp ce lor le explica în ce condiții e legal să depășim.
Și cică ar trebui să mă duc și azi la cursul de legislație… Hm, aveam eu un pulover descusut, mă întreb unde am pus cutia cu ace și nasturi.
În banii plătiți școlii Răcăreanu intră și o carte de legislație pe care o folosește fiecare elev la curs, un CD cu soft-ul care conține cartea, filmulețe, teste pe capitole etc. Bun CD-ul și amuzant în același timp. Are o interfață de zici că-i NFS.
Are muzică pe fundal. Beat-uri de hip-hop, de la sine înțeles. Avem și o gagică în dreapta care gesticulează în timp ce o voce îți spune despre fiecare sector al programului. De asemenea, remarcați cursorul în forma de cheie.
Și încheiem cu o dudă, că iar nu știm diferența dintre doar și decât.
