Făceam caterincă zilele trecute pe Facebook, cum că nu știu să parchez lateral. “La școala de șoferi o făceam ca-n clipurile cu 50 Cent, fără să mă uit în oglinzi. Între timp, nu știu ce s-a întâmplat, se futu o rotiță. Șiii… atât. Da, atât. Sunt proastă de dau în borduri”, am încheiat citatul. Râsete, glume, meme, dume etc. Mai jos, îi răspund unei prietene: “statusul e problema? sau faptul că am parcat lângă un mare semn cu “staționarea interzisă” și în dreptul unui “nu parcaț” pentru că nu mi-a ieșit laterala cinci metri mai jos? “. Haha, alte râsete și glume. Unde?
Pe bulevardul Pache Protopopescu, peste stradă de bariera de la PRO TV, aproape de poarta mare cu NU PARCAȚI de lângă Mega Image – spatele mașinii fiind cu 20 cm în dreptul porții. Și ce crezi că găsesc seara? Un mare ghiveci de plastic pe parbriz.
Da, ok, îmi zic, în timp ce-l iau de pe parbriz și-l arunc în vârful unui morman de zăpadă din dreptul porții; mare rahat, i get it, îmi pare rău, dar nu am putut să parchez în altă parte. Intru în mașină și constat a doua manifestare de ură:
O mare flegmă împărțită în trei, ca brațele Dunării, scurgându-se pe parbriz. Aia e deja altceva!
Nu că nu aș fi înțeles din prima mesajul cu ghiveciul, dar flegma aia plină de ură chiar nu mai era necesară! E ca atunci când profa îți umplea lucrarea cu pix roșu și îți mai scria și “ești prost” pe ultima foaie. De parcă acel patru imens și faptul că albastru nu se mai vedea de roșu nu erau suficient de explicite.
Și știi ce mă deranjează? Nu că am făcut efortul de a arunca un ghiveci de pe parbriz. Nici că mi-a flegmat mașina cum o scuipă o doamnă de etnie pe scuturile poliției. Nici că, uitând că nu mai am lichid de parbriz, am întins flegma aia cu ștergătoarele pe tot geamul – a fost oribil de scârbos, dar a trecut și aia odată cu ploaia din seara imediat următoare.
Mă deranjează că l-au deranjat 20 cm, că avea spațiu să intre cu TIR-ul în curte. Trebuia doar să învârtă de volan doi centimetri, ca să evite curul mașinii mele. D-aia țara asta nu o să se civilizeze niciodată, pentru că trăim alături de maimuțe pentru care dreptatea se face cu flegme.
Și repet: nu e ca și cum nu mai putea utiliza poarta din cauza mașinii mele. Nicidecum! Extrem de important: aveam cartea de vizită cu numărul de telefon în parbriz. M-a sunat cineva? Pula, desigur că nu. Adică de ce să fie civilizat, să mă sune și să îmi spună să-mi mut mașina? Ce dracu’, n-are sens! I-a luat mai mult timp să caute un ghiveci prin curte, să-l aducă la mașină (să mă blesteme cu familie cu tot în timpul ăsta) și să-și adune flegma din tot organismul și să o arunce pe parbrizul meu, decât să mă sune.
Și probabil faptul că sunt femeie l-a instigat mai tare la gestul infect: carte de vizită cu nume de gagică, număr de Constanța și semn de începător.
În locul lui aș fi dat dovadă de empatie. Ce vrei mai mult de atât? Femeie începătoare cu numere de Constanța. “Aaaa, e proastă rău asta, mă! Ia să-i scuip eu pe parbriz, să-i arăt ce bărbat dur și jmeker sunt”. Poate că dacă aveam un Merțan negru cu numere de BO$$ și carte de vizită de cuțitar profesionist nu mai avea tupeul să se atingă de mașină. Dar na, nu sunt, că l-aș fi frecat cu fața de parbriz.
Asa ai facut Alina? 😀
La naiba, da!
Si femeile scuipa. Barbatii adevarati nu ti-ar pune un chiveci de plastic pe parbriz ca n-ar avea de unde sa-l ia. Cred ca era femeie… flegma de barbat nu se imprastie in trei, ramane unita, cred.
În lipsa altor argumente… You might be right. Dar flegma aia nu mă face să cred că aparține unei femei. N-am văzut în viața mea una de dimensiunea asta.
Nice timing! Tocmai ma gandeam aceeasi chestie. Majoritatea romanilor, fiind prosti, au un complex de inferioritate si vor sa simta si ei ca ii fac morala cuiva.
Păi și ce e de făcut în privința asta?
Radeam, gandindu-ma ca a fost o fapta buna. Omul a vrut sa-ti dea o floare. Vie. A vrut s-o si ude, dar n-a avut puterea “sa duca” pana la ghiveci. Asa ca ingrasamantul bio s-a irosit pe parbriz, iar floarea s-a facut nevazuta.