“Lumea 34, serios? Acum câțiva ani, când jucam eu Triburile, abia așteptam să se deschidă lumea 5!”, i-am zis lui frate-miu cel mic, atunci când l-am surprins jucând Triburile. Instant, mi-am adus aminte de grupul meu de sate și mi-am dorit să joc iar, așa că azi mi-am făcut cont nou.
Când jucam, în facultate, fiecare sat avea nume de floare, printre care Magnolia și Iris, atât mai rețin. Făceam strategii cu trupe pe hârtie, planificam atacuri la ore fixe, mă trezeam noaptea să trimit trupe după resurse, făceam conferințe cu aliații pe messenger și ne trimiteam resurse la ore distanță șamd. M-am implicat teribil în jocul ăsta, la fel ca toți ceilalți. Și când am fost nimicită de inamici am plâns o zi întreagă – dar mai tare am plâns când mi-a murit personajul în Sims; era însărcinată și avea șuvițe roz.
Ce mi-a mancat si mie din viata nenorocitul asta de joc. La fel faceam si eu cu planurile scrise pe hartie, imi printasem lista unitatiilor si a cladiriilor ca sa ma misc mai repede. Ma mai joc asa rar uneori iar apoi ma plictisesc si provoc pe toata lumea sau fac eu vreo boacana intentionata.
oh da sims ..jucam acum ceva ani , sa fie vreo 7-8 non stop , imi aduc aminte ca nu m-am dezlipit 10 ore cu prietena mea de pc cand am descoperit Sims 2 :)))