Mi-a plăcut mult de Denise Rifai, până să apară primele ediții ale emisiunii “În opoziție”, unde este evident că nu a tratat egal invitații, că nu e imparțială și calcă în picioare etica și deontologia profesiei de jurnalist. Ba mai mult, a declarat în emisiunea cu Gojira că ea este de părere că jurnaliștii trebuie să joace ei înșiși cartea adevărului și să recunoască de ce tabără sunt, ceea ce intră în conflict cu etica profesională.
În cadrul emisiunii “În opoziție”, pe unii invitați i-a bombardat încruntată cu întrebări dure, care să-i pună în dificultate și lumină proastă în fața publicului, în timp ce altora Denise Rifai le-a zâmbit și i-a favorizat prin întrebări lejere, ba chiar ridicole, stupide și irelevante pe alocuri.
Comentariile lăsate de public la toate interviurile cu canditați la prezidențiale subliniază asta.
Primul mare avantaj pe care îl am, în exprimarea opiniei de față, în caz că se va întreba cineva cine sunt eu să am păreri – deși trăim în democrație de 35 de ani și oricine poate să aibă păreri despre orice – e că sunt jurnalist la bază. Am terminat o facultate de jurnalism și am lucrat ani buni în presă, atât în redacții de știri, în fața și în spatele camerei, cât și în entertainment.
Cunosc legea audiovizualului, codul de etică și deontologie al profesiei și pot să am păreri avizate, pe care le voi articula în continuarea articolului, citând chiar Legea Audiovizualului și Codul Deontologic al Jurnalistului Profesionist, publicat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Al doilea mare avantaj pe care îl am e că nu mai sunt jurnalist acum. Am libertatea de a-mi exprima părerile personale liber și neîngrădit. Nu aparțin unui trust de presă, respectiv nu mai sunt obligată de biblia profesională ca atunci când îmi expun opiniile public să fiu imparțială și echidistantă – spre deosebire de Denise Rifai, care este acum jurnalistă și trebuie să-și țină părerile personale pentru ea.
Nu voi spune public cu cine votez, pentru că nu mi se pare etic din partea mea să încerc să influențez opinia publică. Ca să elimin orice îndoială, spun din capul locului că sunt progresistă, feministă, de centru-stânga, că susțin parteneriatul civil, dreptul la avort, decriminalizarea și reglementarea consumului de droguri și în general a politicilor verzi care să combată injustiția socială și de mediu.
Deși mi-am expus din start viziunea și credințele personale, nu voi lăsa asta să îmi afecteze analiza de față, pe care o expun cât se poate de obiectiv, analizând comportamentul lui Denise Rifai.
Să începem! – așa cum zice ea.
Pentru încurajarea şi facilitarea exprimării pluraliste a curentelor de opinie, radiodifuzorii au obligaţia de a reflecta campaniile electorale în mod echitabil, echilibrat şi imparţial.
SURSA – Legea audiovizualului, Articolul 26^1 (1)
În primul video, care anunță lansarea emisiunii, Denise Rifai susține că luptă pentru adevăr. În prima discuție pe care o are cu altă jurnalistă de la Gândul, Denise zice că va pune întrebările corecte, că emisiunea ei va fi cea mai curată și importantă, pentru că ea e un jurnalist corect, onest, luptător.
Cu toate astea, pe parcursul edițiilor, pe unii invitați i-a tratat cu zâmbet și blândețe, iar la alții s-a înfipt și a încercat să îi intimideze. Nu a întrebat toți candidații despre dreptul la avort sau parteneriatul civil, de exemplu, două subiecte intens dezbătute în spațiul public. Pe unii i-a întrebat despre sursa averii, acuzații de violență, evaziune sau vrăjitorie, iar pe alții despre alimentație, vacanțe și culori preferate. Asta este de-a dreptul ridicol.
A fost dură cu Simion, Lasconi și Șoșoacă, dar i-a pupat în cur pe Ciolacu și Ciucă.
“Imparțialitatea este un corolar al obiectivității. Jurnalistul nu trebuie să fie de partea cuiva, ci doar de partea adevărului. […] Spre exemplu, în cazul unui interviu cu liderul unui partid politic […] jurnalistul trebuie să dea dovadă de multă pricepere, de abilitate, dar și de multă obiectivitate în a formula întrebările și în a conduce dialogul, astfel încât să nu abdice nicio clipă de la o atitudine imparțială și, în același timp, amiabilă (sau fermă), adecvată situației, dar nici să nu-și îndepărteze, bruscheze sau inhibe interlocutorul. Într-o lume în care predomină interesul, iar imparțialitatea este înlocuită cu angajarea partizană și chiar cu lupta acerbă pentru a impune o atitudine sau alta, este foarte greu pentru un jurnalist să-și obiectiveze imparțialitatea. Dar, în același timp, este și absolut necesar.”
Codul Deontologic al Jurnalistului Profesionist
Imparțial, corect și curat, așa cum susține Denise că își practică profesia, ar fi fost să fie la fel de zâmbitoare sau incisivă cu toți invitații. Putea, de exemplu, să aibă aceleași zece întrebări fulger pentru toți invitații, care să fie 10 subiecte cu adevărat esențiale pentru România, iar restul emisiunii să fie dedicat scandalurilor, declarațiilor și particularităților fiecărui invitat.
Ea nu face asta. Este vizibil părtinitoare, iar publicul o taxează în comentarii.
Și pe TikTok.
*condamn folosirea cuvântului “ți*an” în video
Ce m-a făcut să scriu opinia asta este chiar ediția din 10 octombrie 2024, unde îl care ca invitat pe Gojira. Gojira îi zice pe față despre lipsa organismelor de presă imparțiale din România, dar și de ce unii candidați s-ar putea teme de o dezbatere. Aluzie, much?
După 17 ani de presă politică ai ei, subliniază Gojira, Denise știe foarte bine cum un jurnalist poate să le pună candidaților întrebări nuanțate, cu intenție malevolentă, neutră sau benignă; adică le poate pune unora dintre prezidențiabili întrebări lejere și pe alții i-ar putea distruge. Ea se face că plouă și zice că nu contează organismul de presă – poftim?
Printre altele, Denise Rifai încearcă să afle din răsputeri cu cine vrea Gojira să voteze, iar el refuză să spună asta. Denise insistă, așa cum remarcă și el, și îi pune aceeași întrebare sub altă formă, iar el îi răspunde de fiecare dată că vrea să practice echidistanța.
Vreau să îl felicit pe Gojira cu ocazia asta, deși de multe ori are niște take-uri cu care nu sunt deloc de acord, însă de data asta a fost realmente mai echidistant, imparțial și echilibrat decât Denise, moderatoarea emisiunii. Asta e important mai ales în contextul în care Gojira era invitatul, iar el nu flutură steagul jurnalismului curat și nu pretinde despre sine că face dezbateri politice corecte, așa cum o face Denise.
“Echidistanța jurnalistului nu este și nu trebuie să fie indiferență la meandrele realului, ci modalitate de a sluji și exprima adevărul profund, adevărul greu al acestor vremuri. Desigur, și jurnalistul este membru al cetății, are trăiri, bucurii, opinii, temeri etc., de care nu se poate distanța cu ușurință. Dar principiul echidistanței impune capacitatea de a ieși din subiectivism și a analiza faptele, evenimentele, situațiile, datele etc. în mod obiectiv, fără partipris-uri, fără patimă, fără prejudecăți. Profesia de jurnalist cere o astfel de capacitate, fără de care jurnalistul nu poate fi jurnalist adevărat, ci doar un fel de agent.” – sursa: Codul Deontologic al Jurnalistului Profesionist
Ce m-a spart e că Denise spune cu gurița ei că e francă și că unul dintre candidați nu e potrivit ca președinte, declarație care n-are ce să caute în cadrul emisiunii, pentru că asta e părerea ei personală și intră în conflict cu etica profesională!
Cum poți tu să practici o profesie curat și corect și în același timp să spui publicului că un candidat nu e bun? Tu, conform profesiei, trebuie să expui datele, cifrele, adevărul, să pui întrebările esențiale și importante, nu alea despre mâncarea preferată unora și despre sursa averilor altora, și să lași publicul să decidă dacă un candidat e bun sau nu.
Tot în același pasaj, cel mai flagrant lucru pe care îl face Denise Rifai e să spună că jurnaliștii trebuie să joace cartea adevărului ei înșiși și să spună cine sunt oamenii pe care ei îi susțin. Dă ca exemplu presa americană, unde publicul își dă seama din prima de partea cui este jurnalistul într-o dezbatere politică, din ce tabără face parte și pentru cine înclină calitatea întrebărilor – lucru pe care l-a văzut tot poporul român în emisiunile ei deja.
“Firea jurnalistului, subiectivitatea sa firească, opinia personală, interesul etc. nu trebuie să intervină în niciuna din fazele de documentare și elaborare a produsului jurnalistic. Obiectivitatea face parte din acele calități de temelie ale profesiei de jurnalist. Indiferent care ar fi interesul managerului sau editorului sau viziunea lui asupra obiectului și scopului produsului jurnalistic, activitatea jurnalistului trebuie să se desfășoare, în toate etapele sale, cu obiectivitate, chiar dacă propriul sine nu este de acord cu ea. Lipsa de obiectivitate în elaborarea produsului jurnalistic scris, vorbit, concretizat prin imagine sau pe pagina Web, descalifică atât autorul, cât și opera.” sursa: Codul Deontologic al Jurnalistului Profesionist
Nu poate să declare că face jurnalism curat, corect, că pune întrebările necesare, esențiale și că e în căutarea adevărului și în același timp să-și trateze diferit invitații, trăgând spre o anumită tabără și să-și expună părerile personale în cadrul emisiunii pe durata campaniei electorale, pentru că asta o face un agent, nu un jurnalist adevărat.
Mă întreb ce fac autoritățile responsabile în perioada asta. CNA, ceva, nimic?
Din motivul ăsta, mi-am pierdut orice încredere în Denise Rifai și nu mai pot avea niciun fel de respect pentru munca ei de jurnalist. Anfalău.
