Mi-am dorit să vizitez Muzeul Cinegetic Posada de când eram foarte mică. Am trecut de zeci de ori pe lângă indicatorul ăla din Comarnic, de pe serpentine, și mi-am spus de fiecare dată că o să-l vizitez într-o bună zi, dar abia la 33 ani am reușit să calc în el prima dată. L-am vizitat în luna ianuarie 2023, cu Adi și copiii, și era destul gol – când am ajuns noi tocmai ce pleca un grup de cinci adulți și am mai întâlnit doar o familie cu copii mici în ora în care am stat acolo.
Muzeul Cinegetic Posada este singurul muzeu dedicat vânătorii și silviculturii din România. Prețul unui bilet pentru adulți e 30 lei și pentru copii e 20 lei. Parcarea e mare, pavilionul expozițional se întinde pe parter și două etaje, iar zona de vizitat e de 2000 mp. Clădirea e bine conservată și întreținută, sălile sunt mari, spațioase și se vede că este recent renovat la interior, pentru că pardoseala, pereții, totul arată impecabil.
Sunt atât de multe exponate pe cele trei etaje, că nici n-aș putea aproxima numărul lor. Mi-a plăcut extrem de mult varietatea lor și chiar am rămas impresionată de unele dintre ele. Pe site scrie că în posesia muzeului se află peste 2400 de piese. Am întrebat-o pe doamna de la casierie și mi-a spus că nu sunt toate expuse, dar că fac rocadă și organizează din când în când expoziții temporare prin care mai scot la lumină exponate care acum sunt depozitate.
Mi-a plăcut foarte mult ce am văzut, însă sunt câteva aspecte care ar trebui îmbunătățite. Căldura era sufocantă în anumite camere, ceea ce este un disconfort pentru vizitatori și o risipă de fonduri, zic eu. În plus, din câte știu, temperatura mare în camere nu le face bine exponatelor pe termen lung.
Pe site scrie ca au Simway Hunt, unul din cele mai complexe simulatoare 3D pentru tragere și vânătoare, dar noi n-am văzut așa ceva. Admirând anumite exponate, am simțit nevoia mai multor informații scrise pe alocuri, deci ar prinde bine mai multe legende și plăci explicative. Din aceeași categorie, cred că ar prinde bine niște și niște săgeți sau indicatoare de direcție extra, că ne-a debusolat puțin traseul.
Toaleta? Ochiul a perceput-o curată, dar mirosea urât, caloriferul era ruginit, dispozitivul de săpun părea că e la rândul lui un exponat de muzeu, deci baia are sigur nevoie de niște îmbunătățiri – chiar și cu aspectele mai puțin plăcute, tot consider că e un muzeu mișto și că merită vizitat din plin.
Înainte să vorbesc despre expoziții în sine, trebuie să vă avertizez cu privire la un aspect. Dacă aveți de gând să vizitați muzeul cu copiii după voi, rețineți, vă rog, să nu lăsați copiii să atingă exponatele, mai ales animalele! Doamna de la casierie ne-a spus că sunt tratate cu niște substanțe și pot da reacții tare nasoale dacă bagă dup-aia degetele în gură sau se freacă la ochi.
Acum trecem la exponate.
La parter am văzut foarte multe animale împăiate mari și mici, de la păsări și rozătoare la cerbi, mistreți și pisici sălbatice, o zonă dedicată Deltei Dunării, dar și o colecție de-a dreptul spectaculoasă de coarne de dimensiuni diferite, de la diferite specii, cu diferite proveniențe.
Pentru copii există și o tabletă interactivă, unde pot muta cu degetul și plasa diverse animale pe o hartă – ai noștri au rămas blocați pe tabletă câteva minute bune, cât noi am explorat mai atent parterul.
La primul etaj era o cameră plină cu arme, unde am văzut săbii africane, flinte, carabine, pistoale otomane din sec XVIII și multe altele. Tot acolo sunt câteva zone de expoziție dedicate silviculturii, cu mostre de lemn, aparate de măsurare, scule, machete, cărți, hărți, echipamente și costume de pădurari etc.
Tot la primul etaj e amenajat un ecosistem de baltă, cu bărci, plase de pescuit, vegetație, animale și păsări specifice. Mi-a plăcut mult zona asta. Am stat câteva minute bune ca să analizez și să descopăr mai în profunzime ecosistemul. M-a fascinat apa, care cred că e rășină, și toate micile detalii.
Etajul doi a fost preferatul copiilor, pentru că există un spațiu în care sunt puse în scenă povești clasice, cum ar fi ”Capra cu trei iezi” și ”Scufița roșie”. În plus, pe tot etajul doi sunt zone dedicate tuturor anotimpurilor, cu natură, floră și faună, unde copiii au avut loc să se ascundă printre copăcei, să traverseze un pod cu o apă curgătoare și să se minuneze de zecile de păsări și animale pe care le descopereau dacă se uitau cu atenție prin vegetație.
Dacă stau bine să mă gândesc, zona cu ecosistemul de baltă și cea cu natura în anotimpuri diferite au fost preferatele mele din tot muzeul.
Eu am ales să vorbesc doar despre o parte din exponate, însă sunt mult mai multe pe care nu le-am menționat sau pozat, printre care fauna exotică, spațiile dedicate personalităților silviculturii românești, colțul despre Republica Moldova, piese care au fost ale lui Mihail Sadoveanu, ale lui Ceaușescu, medalii, trofee mondiale, obiecte decorative, sculpturi, piese de artă și multe altele.
Merită vizitat? Cu siguranță. Eu zic că poate fi fascinant atât pentru copii, cât și pentru adulți. Am să presupun că vara e mai frumos de vizitat, pentru că muzeul e înconjurat de un parc mare și nu pot decât să-mi imaginez ce feeric poate fi când e totul verde și înflorit.
