Îmi plac oamenii care mă intrigă, cei pe care societatea îi numește ciudați. Indivizii atipici sunt mișto, pentru că prin nebunia lor deschid alte uși în propriul meu imaginar. De exemplu, ciudatul ăsta de 22 de ani care se crede sirenă. Se îmbracă cu o coadă de sirenă din latex și înoată cu peștii și delfinii din Florida și panichează oamenii. A făcut chiar o afacere din asta: confecționează cozi de sirenă, iar iubitul lui e foarte mândru de el.
M-a pus pe gânduri acest individ. Lasă faptul că are probleme la mansardă, dar să fii atât de curajos încât să ieși din rând să spui răspicat “sunt obsedat de sirene! dați-mi o coadă din latex că m-arunc în mare să înot cu delfinii” e un gest de admirat. Că e un dubios, că e homosexual, nici nu contează! De altfel, omul i-a spus jurnalistului de la dailymail că era obsedat de sirene de când era mic și că atunci când îmbracă acea coadă se simte transformat.
Săracu`, tu-ți dai seama cât mișto s-a făcut de el? |
Am început să mă întreb ce obsesii am eu și până unde aș fi în stare să merg pentru ele. După un mic efort de scobit în propriul amalgam psihologic am ajuns la concluzia că am trei mari și late. Prima este un dinte strâmb. Mă scoate din minți, câteodată îmi vine să-mi dau ciocane din cauza lui. A doua este obsesia că n-am memorie. Citesc, fac eforturi să țin minte ani, personaje, să învăț istorie, dar nu reușesc. După ce închid cartea uit trei sferturi și e o chestiune veche de când mă știu. Dacă atunci când eram copil poate nu aveam o problemă, acum am din cauza autosugestiei. Iar a treia este bâțâitul din picior. Să nu văd pe nimeni că face asta, că-mi crește tensiunea. Poate să fie și Marin Preda la masă, îi pun mâna pe picior și-i spun să se oprească.
Și i-am întrebat și pe alții de obsesiile lor.
——————————————————————
OBSÉSIE, obsesii, s. f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (înv.) obsesiúne s. f.] – Din fr. obsession.
——————————————————————
“Obsesia mea e să rămân original, inovator, gen să nu fiu lame. Asta în fața mea”
“Mă obsedează când îmi cresc rădăcinile și trebuie să mă vopsesc. Am paranoia că se văd nu știu cum rădăcinile. Uneori mă vopsesc și mai des de o dată pe lună.”
“Eu sunt obsedat de coșurile de pe spate și de faptul că mi-e lene să merg la sală. Și analfabeții, cei ce nu vorbesc corect limba română, mă seacă pe creier, obsesie masivă! Um… o să evit rasismul.”
“În afara faptului că sunt obsedată de weekend, am obsesia de a fi realizată. Mereu mă gândesc la asta, la succes. Am avut obsesie și față de o persoană, dar acum nu mai am.”
“Am obsesia că părul meu nu e niciodată destul de creț și de umflat, deși toți din jur spun contrariul. Am produse de păr creț, de volum, tot timpul mi-l aranjez, sunt cu mâna în el: îmi stă bine, îmi stă creț, îmi stă?!?!?!?!!?! Apoi, să-mi cer scuze în mod absolut obsesiv și constant și iritant și în orice situatie de stres, ultima mea replica e “da-i ok!”, care a devenit obsedantă pentru ceilalți.”
“Normal, am mai multe. Pentru că sunt nebun, pot face din orice pasiune o obsesie, pentru că în cap sunt o combinație putin mai dubioasă, între un copil de 12 ani și un altul de 25+++. Statut social, viitor, siguranță financiară și “having a fuckin great time”. Muzica?”
“Sunt obsedată cu curățenia, cu igiena în general. Mă obsedează că am nasul mare, dar nu am de gând să fac nimic, că se pot întâmpla căcaturi. Mă mai obsedează oamenii care încearcă să pară ceea ce nu sunt, nu-i suport. Și ori îi ignor, ori ajung chiar să mă ridic de la masă.”
“Păi mă obsedează lipsa banilor și cum îmi schimbă starea de spirit. Nu prea am obsesii, în schimb mă sperie gândul că într-o zi o să mor sau gândul că nu pot gândi rațional. Nu suport să mi se dea palme peste față, dar depinde de situație. La ultima palmă m-am enervat și a înțeles mesajul.”
“Sunt obsedată de cercei și păr. Să am cât mai mulți cercei, sunt în stare să nu-mi iau de mâncare ca să-mi cumpăr cercei. Și dacă mă duc la tuns și-mi ia prea mult din păr intru în depresie. Și nu pot să traiesc fără sex, nu mă ia somnul daca sunt la prietenul meu și nu ne destrăbălăm.”
“Ipohondrie, obsesie de microbi. Grijă exagerată, controale la medic. Nu știu ce să zic, am trecut peste, când eram mică mă controlam foarte des. Aveam 18 ani și m-am dus la neurolog, eram eu și babele la coadă. S-a șocat aia, m-a trimis la plimbare.”