Noaptea trecută, pe la ora două, stăteam ca turcul, în pijamale, în mijlocul sufrageriei, înconjurată de cărți vechi. Nu mă puteam decide ce să aleg. Și deși am o mulțime de publicații noi, după anul 2000, parcă tot cărțile vechi îmi fac mai tare cu ochiul, cu foile galbene, copertele tocite, istoria mâinilor prin care s-au plimbat…
Nimic nu mă satisface mai tare decât să citesc o carte tipărită în anii 50, în vechea limbă literară, și unde pe copertă stă scrisă o dedicație pentru o persoană de care nu am auzit, eventual semnat, la final, și cu un Brașov,1979 scris cu stiloul- uneori mă întreb cum a ajuns acea carte în biblioteca părinților mei.
Cert e că după vreo patruzeci de minute m-am trezit că vreau să car în dormitor vreo paișpe cărți groase și pline de praf; nu înțeleg de ce, nu e ca și cum mi le fura cineva din sufragerie – cred că de la oboseală. Și tot aseară am ajuns la concluzia că abia după ce crești și cititul nu mai este o povară, ca în școala generală, realizezi că biblioteca aia veche și ticsită a părinților este o comoară.
Când văd Descriptio Moldaviae îmi aduc aminte de Palatul Copiilor (fosta Casă a Pionierilor), de unde am luat-o şi citit-o. A, da, şi de Mari căpitani ai lumii antice. 😀
Ştii unde mai găseşti d’astea acum (e şi bine şi e şi rău)? La Biblioteca Judeţeană, e plină de titluri d’astea. Am găsit pe raft o carte de astronomie pe care am citit-o la 13 ani. :))
În rest, ia fă mătăluţă o listă cu ce bunătăţuri ai pe acolo-şa şi facem o Bibliotecă Aluzivă. :))
Și să știi că multe dintre cărți au fost date în stânga și dreapta de bunică-mea, că nu mai avea loc de ele. Când era tinerică, mama a lucrat la librărie și nu doar că citea tot, dar, guess what, dar din salariu își cumpăra tot cărți :))
Din păcate am rămas cu puține din vechea bibliotecă, sub 50, dar oricum sunt cărți pe care abia aștept să le iau la rând. Numai să termin odată ce citesc acum, că am început vreo patru :))
Ia aranjează-le mătăluţă şi fă-le o poză să se vadă titlurile, ca să-ţi spun ce-mi împrumuţi. :))