Articolul ăsta e greu, trist, înfiorător. E despre oamenii care fac paltoane de brand de mii de euro bucata, în timp ce salariul lor valorează cât nasturii paltonului. La finalul lui am pus o petiție, dar te rog tare mult să citești paragrafele pe care le-am scris înainte, că sunt mega importante. Ele te fac să înțelegi sclavia modernă și cum poți contribui la stoparea ei în doar 15 secunde.
Vorbesc despre Clean Clothes Campaign, o campanie globală de advocacy, care a fost lansată în 1989, cu scopul de a îmbunătăți condițiile de muncă și de trai ale muncitorilor din industria textilă. ONG-ul se concentrează pe drepturile muncitorilor, pe problemele de exploatare în muncă, pe salariile mici, condițiile de muncă nesigure din fabrici și abuzurile împotriva lor, în special în țările în curs de dezvoltare, unde se află majoritatea fabricilor care produc îmbrăcăminte și alte articole de textile.
Un studiu din 2020 care a analizat veniturile oamenilor din industria textilă la nivel global arată că Belgia stă cel mai bine, lucrătorii fiind plătiți lunar cu 1764$, iar Ethiopia era ultima în clasament, cu salarii de 26$ pe lună. La nivel European, conform CCC, cei mai mulți lucrători în industria textilă sunt în România și Italia. Vorbim despre aproape 9000 de fabrici, în care aproape 90% din angajați sunt femei.
Făcându-mi documentarea pe subiect la nivel de România, am aflat și eu de cazul doamnei Angelica Manole, fostă angajată la fabrica de confecții Tanex din Vălenii de Munte. În 2020, femeia a avut curajul de a-și face public venitul de la fabrică. Muncea 8 ore pe zi pe hârtie și avea un salariu de 693 lei. În pandemie, la finalul unei luni, a primit un fluturaș de lichidare de 23 lei.
Femeia a postat pe Facebook fluturașul de 23 lei, lucru care a stârnit o furtună de căcat: a fost concediată, știrea a ținut primele pagini ale ziarelor, fabrica a fost luată la verificări, a ajuns în instanță cu fabrica, ITM-ul a fost tras la răspundere, Ministrul Muncii i-a cerut scuze, a fost un scandal mare și un proces lung, însă pe care l-a câștigat, într-un final. Invitată la TV, a povestit aici despre condițiile din fabrică, iar aici e un material despre victoria ei, văzută chiar prin campania CCC.
Amintesc că la momentul respectiv salariul minim pe economie era aproape dublu în România, iar coșul minim pentru un trai decent, pentru o persoană adultă singură, era de 2818 lei pe lună în 2020. Deci venitul ei era sub orice limită legală și umană, în condițiile în care e și mamă.
Din păcate, cazul româncei nu e deloc izolat. Potrivit Organizației Internaționale a Muncii, în 2020, aproximativ 60 de milioane de persoane lucrau în industria textilă la nivel global, majoritatea fiind fete și femei din comunități vulnerabile. Mai multe informații sunt disponibile și în raportul OIM, numit “Global Estimates of Modern Slavery: Forced Labour and Forced Marriage”, publicat în 2017.
În unele țări angajații muncesc și 16 ore pe zi, 6 zile pe săptămână. Pe lângă faptul că salariile sunt sub orice critică, iar locurile și condițiile de muncă sunt deseori insalubre și nesigure, mai sunt și victimele unor abuzuri incredibile: nu au voie să meargă la toaletă, nu au pauză de masă, nu au voie să vorbească în timpul muncii, sunt jignite, hărțuite sexual și multe altele. Sclavie modernă 10/10.
Pe lângă cele deja menționate, amintesc tragedia Rana Plaza din 2013, când s-a prăbușit o clădire de opt etaje din Bangladesh, în care erau mai multe magazine și fabrici de confecții, eveniment care a omorât peste 1000 de oameni. Pe lângă morți, au fost rănite alte 2600 de persoane. Până să fie salvate, multe victime au zăcut câteva zile sub dărâmături, strivite de fiare, cărămizi și mașini de cusut.
Incidentul Rana Plaza a stârnit valuri la nivel înalt și a dat naștere mai multor inițiative legislative, dar și ONG-uri, menite să stopeze abuzurilor din industria textilă globală. Mișcarea a forțat multe brand-uri să crească salariile muncitorilor din fabricile de textile și să le îmbunătățească mediul și condițiile de lucru. Deși s-a îmbunătățit de atunci, situația actuală e încă departe de cum ar trebui să fie. Sclavia modernă continuă în majoritatea țărilor lumii, așa cum a arătat și Angelica Manole în 2020.
Oamenii de la CCC luptă constant pentru cauza asta, făcând presiuni peste tot. Ei au inițiat și campania “Good clothes, fair pay”, prin care cer Comisiei Europene să propună o legislație care să oprească întreprinderile din sectorul de îmbrăcăminte și încălțăminte din Europa din a-și mai exploata angajații.
Legislația UE trebuie să impună un salariu minim adecvat prin care să reducă sărăcia, să interzică practicile comerciale injuste care provoacă prejudicii lucrătorilor din industria textilă, să promoveze practici de achiziții corecte, să informeze consumatorii etc.
Aici intrăm noi în joc.
Dacă ai ajuns la finalul articolului și ți s-a strâns stomacul, te înțeleg. Eu mă simt așa de câteva ore, de când tot citesc și scriu despre subiectul ăsta. Cum se pot schimba lucrurile? Prin presiune, educație și implicarea populației globale. E nevoie de cât mai mulți oameni care să vorbească despre asta și de cât mai multe semnături la petiția asta.
La momentul actual sunt puțin peste 170.000 semnatari. Tot ce te rog e să o semnezi la rândul tău și să o dai mai departe la prieteni, familie, colegi și peste tot în comunitatea ta. #payyourworkers #goodclothesfairpay
