ALUZIVA: “Hipnoze, regresii și tralala”

Cu o singură așteptare m-am dus la seminarul de hipnoză și până și aia mi-a fost înșelată. Evenimentul a avut loc la Forte Life și absolv acest loc de orice vină. 

Încep prin a spune că-s o fire spirituală și nu m-am dus la mișto la evenimentul ăsta, ci realmente deschisă. Că recenzia evenimentului e miștocară, iertați. Becul scepticismul de jurnalist a început să pâlpâie din primele minute.

Seminarul de hipnoză și regresii în vieți anterioare nu a fost un seminar despre hipnoză și regresii în vieți anterioare. A fost orice altceva: o prezentare de marketing, o experiență interesantă, un prilej de a cunoaște oameni noi și de a auzi povești diverse.

Singura așteptare despre care vorbeam era dorința de a afla mai multe despre hipnoză și regresii. Eh, n-am aflat nimic nou. Bine, asta s-ar putea datora faptului că dintotdeauna m-a pasionat subiectul și am citit foarte mult? Probabil. Dar cred că ce știu eu despre hipnoză știe, în mare, mai toată lumea. Lăsând la o parte clișeele din filme.

După ce am ascultat atentă, i-am adresat domnișoarei Ruxandra Bulzan câteva întrebări, printre care:

1. Se poate ca într-o ședință de hipnoză pacientul să iasă din corp și să se vadă de sus?

Da și nu. 

2. De când vă ocupați cu acest domeniu?

Păi… fac hipnoze, regresii și tralala…

3. Câte vieți anterioare ați trăit?

N-am stat să le număr.

4. Cum fac diferența dintre un psihoterapeut bun, real spiritual, și un impostor?

După feeling. 

La un moment dat, a povestit despre o regresie a unei paciente de-ale ei. Se făcea că, în timpul regresiei, pacienta nu era om, zicea că e albastră și se află pe o planetă din jurul Sirius. Prima dată când a auzit ce spune tipa în regresie, Ruxandra a fost… nu mai știu cum a zis. Un fel de “LOL”.

Ceva timp mai târziu, Ruxandra se afla într-o librărie. Întâmplător, a pus mâna pe o carte scrisă de niște cercetărori celebri despre viața pe acele planete din jurul Sirius, entități albastre, exact ce a descris tanti aia!

La final, o doamnă din public s-a așezat pe un scaun, în fața tuturor, pentru ca Ruxandra să ne facă o demonstrație de hipnoză și regresie. Toți din spate s-au mutat în față să vadă și să audă mai bine minunea. Degeaba. Noi eram la trei metri de ele și tot n-am auzit nimic. Șușoteli și pocnit din degete. M-am plictisit după câteva minute și am ieșit la țigară.

Când m-am întors și eu de la țigară și doamna dintr-o viață anterioară, lumea punea întrebări. Unde a fost, ce a simțit, cum arăta, ce vedea etc. Nu mai știu toate răspunsurile, îmi amintesc asta: doamna a descris că era îmbrăcată ca un fel de Suleyman Magnificul, că asta vedea de sus, picioarele acoperite de o robă și pe cap avea un soi de turban cu smarald în mijloc.

Una dintre prietenele mele ridică, la rândul ei, din sprânceană, și o întreabă:

Ați spus că nu vă puteați vedea din exterior. 

Da. 

V-ați văzut roba care acoperea picioarele și știați că aveți turban pe cap.

Da.

Și de unde știați că pe turban e o piatră verde?

… Am simțit.