Sunt dezamăgită și foarte supărată. Preponderent, blogării constănțeni habar n-au pe ce planetă trăiesc, unde vor să ajungă, darămite cum să o facă. Și nici nu mă interesează reacțiile ce le voi stârni. Am avut, însă, și bucuria de a cunoaște câțiva oameni cu care mi-ar plăcea să mai socializez, că de restul… să le dea Dumnezeu sănătate și google trafic!
Sunt blogger din 2008 – fostul Aluziv18, la fel de eterogen, un blog de ecologie pe care l-am șters, două de handmade inactive în prezent și unul secret pe care încă scriu, în fine. Colac peste pupăză, facultate de jurnalism, cursuri de televiziune, PR, experiență în diverse redacții, prin birouri de presă, ba redactor, ba editor, ba prezentator, ba reporter, presă scrisă, online, tv etc. De ce spun asta? Nu ca să epatez, să mă laud, așa cum am fost etichetată, ci pentru a mă cunoaște, pentru că mie așa mi se pare normal. Și dacă pe unii i-ar fi dus mintea, s-ar fi gândit că pot profita de calitățile și pârghiile unui nou venit într-o comunitate pentru deservirea scopului comun. Dar, ca să vezi, nu există un scop comun! Drept urmare, mai bine scrie fiecare despre șosete sau IT decât să se mimeze un interes comun.
Mulțumesc, în schimb, pentru cutia cu suc, o s-o păstrez. Mulțumesc pentru materialul scris, nu știu cine l-a scris, dar mulțumesc pentru interesul acordat evenimentului, pentru afișe, apreciez promovarea, prezența presei etc.
E demnă inițiativa lui Cristi Mirea cu cupoanele de reduceri pentru a aduna niște bani în scop caritabil și atât. În rest, nimic. Comunitatea constănțeană de blogeri nu există, vă păcăliți. Nu vorbesc despre bisericuțe, e normal să se formeze când un grup numără mulți membri. Dar când în jurul unei mese de adună douăzeci de oameni care, cică, au ceva în comun, organizarea curge de la sine. Azi n-a existat! Lipsă de respect, vorbit unii peste alții, păreri fără sens, pudibonzi care se sperie la cuvântul “pulă”. Paraziții aveau o vorbă: “atât vă intră-n cap din hip-hop”. Am vorbit zece minute despre experiența mea de presă, despre oameni, locuri, proiecte, inițiative și am fost acuzată că epatez și că folosesc un limbaj licențios. Dragii mei, înapoi la Cartoon Network și la Teddy cu pere, că mi-e milă de voi din momentul în care veți da piept cu realitatea.
Nu ne convine Constanța, dar nu facem nimic. Pălăvrăgim aiurea pentru nimic. Eu vreau să fac ceva pentru orașul ăsta. Vreau workshop-uri, dezbateri, dezvoltare, socializare, evoluție, cultură. Am crezut că dacă intru într-un astfel de grup îmi găsesc o mână de oameni cu același scop, dar sunt dezamăgită – trei, patru, să zicem. Îl ajut pe Mirea cu cupoanele, mențin propunerea de leapșa pe blog, voi organiza oricum lansare de carte în Constanța, voi face oricum voluntariat pentru școala din Palas, voi scrie oricum articole pe teme de cultură locală și mă voi înconjura de oameni cu inițiativă și care văd dincolo de cuvinte – reprezintă doar 7% din actul de comunicare. Cei care vor să treacă la treabă să mă contacteze.
În concluzie, blogărilor, lumea e altfel decât v-ați creat-o voi prin blog. Comunitatea blogerilor constănțeni e doar o iluzie, pentru că nu există un scop comun, altul decât traficul pe blogul personal și prilejul de a bea o bere. E o varză cu ciolan. Punct.
Au mai scris despre blogmeet Saggitarius, Joienegru, Bogdan, Adriana Melnic șamd.
Să deie Doamne-Doamne trafic la toţi, meh, nu fi egoistă! 😀
La partea cu pulile, aşa cum am răspuns şi comentariului la articolul meu, e la fel oriunde-ai fi: în offline sau în online. Pe unii îi deranjează, pe alţii nu. Asta e şi plăcerea (cu ghilimelele de rigoare) de a face parte dintr-un grup de oameni ce se contrazic în idei, ca să îl plagiez pe Cătălin la faza cu roboţeii.
Asta am spus-o şi o să o mai spun şi eu, că nu există comunitate ci indivizi. Ca să trecem la nivelul următor, de la indivizi la comunitate, trebuie să ne dedublăm şi să trecem peste antipatiile de le are X faţă de Y şi Z faţă de X şi, când stăm la masă şi discutăm de un proiect, să primeze ceea ce putem face şi ceea ce facem. Se poate? Da. Se vrea? Rămâne de văzut.
Apropo, pregăteşte-te să preiei articolul din seria de pe blog pe blog.
Mă pregătesc! 🙂 Acum am citit începutul și imediat încep să scriu.
Cu toate astea, nu am spus că nu mai vreau să am de a face cu acest anturaj. Mă înham cu răbdare, încredere și multă energie și o pun eu de o următoare întâlnire. Mă voi asigura că cei ce s-au îndoit de ce putem face împreună se vor răzgândi și vor reprinde încredere în puterea colectivă.
Nu ştiu cum să-ţi spun dar deja am început să mă ocup. Ca idee, deja am făcut un logo.
Dacă te bagi şi tu atunci o organizăm amândoi. Merge aşa? Am şi nişte idei, dar tre’ să le pun pe hârtia electronică. Cum le termin îţi arunc un e-mail şi zic să fie primit. 😀
Deal!
hehehe…acuma eu sunt roman 100% si itzi urez … Bun venit tie la realitate !!! tot ce scrii u pe acolo stiu altii de “secole”, dar te iert pentru ca u esti o persoana buna si care chiar vrei sa faci ceva … si tocmai din aceasta dorintza arzatoare te cam mintzeai singura ca blogareala e mai mult decat ce ai scris u mai sus…
si DA… d-aia are toata lumea o parere proasta despre blogareala etc…pt ca majoritatea fac ce zici u mai sus si atunci…la kkt cu blogarii … reactzie absolut normala pana la urma…doar n-o sa stea acuma fiecare cetatzean sa- caute exact pe blogarii aia ca tine care chiar fac ceva cu un scop… nu e asa?!
Am intuit lucrul acesta, motiv pentru care, eu şi blogul meu semi-constănţean ne-am ţinut departe de astfel de “evenimente”. Dar, dacă asta te consolează cu ceva, dat fiind materialul de construcţie al oricărui blogger – nu orice fraier ajunge să aibă blog, doza exacerbată de orgoliu pare a fi un teribil must have, nici în alte localităţi ale sublimei noastre patrii lucrurile nu stau mai bine. Am citit câteva “concluzii” ale întrunirii şi mărturisesc că nu am înţeles mare lucru. Ce-i cu cupoanele alea, de ce e nevoie de un heirupism de genul Bumbeşti-Livezeni atunci când simţi nevoia să faci un bine unor copii şi chiar care ar fi scopul unor astfel de BM-uri, altul decât acela de a te simţi bine la o bere sau un suc şi de a socializa şi altfel decât în afara virtualului, eu unul, nu am priceput. Totuşi, iacă-tă că adunarea a avut şi un rezultat pozitiv. Am aflat despre existenţa unor bloguri bune (inclusiv al tău) despre care nu aveam habar (că faptul că suntem concitadini, nici nu le ridică şi nici nu le coboară în ochii mei frumoşi şi, cum altfel ?, albaştri.
Mă bucur de cunoștință, nici eu nu știam de blogul tău.
Mai multe informații despre campania cu cupoanele poți găsi aici: https://www.facebook.com/CadouPentruCopii
Scopul ar fi să și facem ceva, în cadrul acestor întâlniri, în sensul în care ne putem uni forțele pentru un scop comun. Treaba cu cupoanele este de aplaudat, deja lucrăm la ea, am pus în mișcare și leapșa pe blog, ne-am întrunit pe http://www.constantablog.net/, lucrurile deja se mișcă.