Am venit într-o noapte acasă, obosită ca de la minerit, după un drum de o zi întreagă cu mașina și cu un troler la pachet. Când am ajuns la lift, m-au apucat și râsul și plânsul. Era blocat. Așa că am urcat pe scări zece etaje, blestemându-mi existența. În momente ca ăsta, îmi doresc să fi locuit la casă, la un superb parter. Cum stau chiar la ultimul apartament, al ultimului etaj, nimic nu e mai îngrozitor decât să urci zece etaje în mijlocul nopții și târând un troler pe scări. Ironia sorții, touche! La ce etaj era blocal liftul?
Eu chiar credeam că blocul meu are doar zece etaje.
