Pe 16 februarie, la ora 18:00, se va vorbi despre ascensiunea neașteptată a TikTok, despre cum a depășit Instagramul în România și cum a ajuns cea mai descărcată aplicație în 2020.
Speakerii ediției sunt Laura Savu (Global Community Manager la TikTok), Robert Tatoi (video marketing expert, fondator FollowArt Production și creator de conținut), Ana-Maria Udriște (avocat, fondator Avocatoo) și Ovidiu Mureșanu (digital gentleman, creator de conținut și fiondator al brandului “The Stories of O”).
De la specialiștii mai sus menționați aflăm cum se face content de calitate pentru TikTok, care sunt previziunile pentru platforma asta în următorii ani, cum pot integra brandurile TikTok-ul în strategia lor de conținut, ce este legal și ce nu este legal să faci în social media, atât din perspectiva brandurilor, cât și din perspectiva creatorilor de conținut și a utilizatorilor și multe altele.
Ca să câștigați bilete la SocialPedia 23 vă rog să intrați aici. Concursul se desfășoară pe pagina mea de Instagram. Aș fi embed-uit aici postarea, dar văd că Zuckerberg nu mai permite asta, ceea ce e noutate pentru mine și mă enervează în același timp. Mă rog.
Dacă trageți bățul scurt și nu câștigați bilete, le puteți cumpăra de aici.
SocialPedia este un proiect educativ pentru pasionații de digital, dezvoltat de Sabina Cornovac și Iulia Stănescu. Premiat la Webstock 2018, proiectul s-a transformat într-un grup dedicat, vloguri bilunare, articole și newslettere săptămânale și un eveniment lunar, unde oameni de succes din online împărtășesc secretele muncii din spatele ecranului. Acesta este locul în care începãtorii pot pune orice întrebare.
sursa: socialpedia.ro
Am avut ghinionul sa ii fiu studenta. Te punea sa faci un exercitiu. Daca greseai, tipa la tine si spunea ca: „daca opresc un aurolac pe strada stie mai multa suedeza decat tine”. La un moment dat, unui coleg i se facuse rau (cred ca atac de panica) din cauza insultelor. Ne-a amenintat ca daca sunam la ambulanta nu ne primeste in examene. A aruncat cu scaune in noi. Pe mine nu m-a lasat sa ma duc la baie asa ca fiindca fusesem terorizata, m-am scapat pe mine. Am urinat sange ca am tinut in mine. Am ajuns la urolog. Aveam cateva absente ca lucram fiindca trebuia sa imi platesc taxele. Nu m-a primit in examene. La restante ma tinea la usa, speram ca o sa intru, imi radea in fata si imi spunea: trebuie sa incepi de la zero. Am incercat sa depun plangere. Mi s-a propus sa ma transfer ca e intangibila ca apartine de institutul suedez. Am clacat nervos, atacuri de panica, apoi anxietate generalizata. Am devenit intre timp psihoterapeut. Nu cred ca va fi data afara. Sta bine acolo unde sta. Iar conducerea o sa invoce o scuza obosita ca e om si oamenii mai gresesc (adica distrug generatii intregi) si ca ii vor scade din salariu. Dar se bazeaza ca o sa se uite povestea, ingropata de trecerea timpului, iar ea va continua sa abuzeze de putere ca un tortionar veritabil. Si da, am depus plangere, iar decanatul mi-a spus: “nu vrei sa te transferi la alta sectie?” Anul 2008. Am ales alta facultate. Nu regret decizia aceasta, dar mi-as fi dorit sa nu sufar asa o trauma.