Trei seriale coreene blană pe Netflix care mi-au schimbat complet percepția asupra producțiilor asiatice

Povestea e simplă: nu știam la ce să mă mai uit într-o seară, așa că am dat click la mișto pe un serial. După ce l-am văzut, Netflix mi-a recomandat și alte titluri similare. Așa am văzut rapid trei miniserii și acum mă uit deja la a patra.

În general, filmele și serialele asiatice, de la drame, romantice la istorice sau fantastice, au o abordare mai delicată, cu accent pe emoții, dezvoltarea personajelor, relațiile și interacțiunile umane. Sunt foarte diferite de rețeta clasică cu care ne-au obișnuit titlurile de la Hollywood. Narativa, tonul, valorile pe care pun accent, întorsăturile și situațiile de viață, alegerile pe care le fac personajele, scenele cu bătăi și multe alte aspecte sunt deseori neașteptat de diferite.

În afară de câteva filme asiatice care mi-au plăcut foarte mult și care au fost și premiate mondial (se regăsesc în pagina specială de filme), am avut o reticență în ceea ce privește serialele coreene. Am înțeles recent de ce. Bunică-mea se uita la seriale coreene când eram mică și mi se păreau cele mai penale ecranizări la vremea respectivă. Multă dramă, suferință, bocete, situații și personaje ridicole. Efectiv așa le vedeam atunci.

Ce-i drept, nu e departe de felul în care le văd și azi, însă cele din ultimii ani nu au nicio legătură cu ce vedea bunică-mea în 2004. Două exemple sunt seriile “Alice in Borderland” (mișto rău primul sezon, dar m-a pierdut la al doilea) și “Jocul Calamarului”, care a devenit fenomen mondial.

Mă rog, aș putea vorbi ore în șir pe subiectul ăsta, dar trec acum la cele trei miniserii coreene pe care le-am văzut în ultima lună de la care nu aveam mari așteptări și care m-au spart ulterior, din diverse motive. A patra, la care mă uit acum, se numește “Cele trei surori”, dar nu știu sigur dacă aș recomanda-o până nu o termin. Dacă aveți recomandări de seriale asiatice mișto chiar vă rog să le lăsați în comentarii.

Mask girl (kdrama, thriller)

Primul serial coreean pe care am dat click din plictiseală e “Mask Girl”. Kim Mo-mi, o tipă care nu a tras biletul câștigător la loteria genetică, are un job de căcat într-o corporație, o relație mizerabilă cu maică-sa, locuiește singură într-un apartament închiriat și e total nefericită. Sătulă de viață, decide să schimbe ceva. Își cumpără o mască, o perucă, își face un cont fals pe social media și se apucă de streaming, sub numele “Mask Girl”. Tipa are un succes fenomenal peste noapte, care ajunge apoi să o pună în tot felul de situații neașteptate care te lasă mut în fața ecranului.

Ce mi-a plăcut super mult la Mask Girl este povestea lui Kim Mo-mi, faptul că ajunge să trăiască trei vieți diferite, că ai ocazia să vezi unde o duc toate alegerile făcute în tinerețe, dar și consecințele pe care le au alegerile ei asupra altor personaje de-a lungul vieților lor. Nu vă zic mai multe, ca să nu vă dau spoilere. Cert e că sunt șapte episoade de o oră fiecare și nu sunt toate despre Kim Mo-mi, deși ai ocazia să o cunoști de când avea 4 ani și cânta pe scenă la grădiniță, până ajunge la bătrânețe.

Sunt faze trase de păr în serial? Da. Sunt momente în care personajele fac niște alegeri tâmpite și ilogice? Da. Are scene de crimă, abuz și violență peste măsură în unele cazuri? Da. Am trecut peste aspectele astea pentru simplul fapt că m-am atașat de personaje, poveste și muream de curiozitate să văd ce se întâmplă mai departe? Da. Mai ales pentru că e și o invitație în culisele influencerelii, cu bune și rele, atingând subiecte precum mental heath, hate și bullying în online. Am plâns la propriu la serialul ăsta și, deși cretină inițial, am fredonat obsesiv zile în șir piesa pe care dansează Mask Girl când devine celebră.

Celebrity (kdrama, adolescenți)

Următorul serial pe care mi l-a recomandat Netflix după ce am văzut “Mask Girl” e “Celebrity”. E fix telenovelă pentru adolescenți, dar asta nu m-a împiedicat să mă bucur de el. “Celebrity” spune povestea lui Seo A-ri, o adolescentă care vine dintr-o familie modestă și devine fără să vrea cel mai mare și apreciat influencer din Coreea de Sud. Odată intrată în lumea asta, ajunge să înțeleagă jocul puterii din industria de beauty, fashion și social media în general, ce sunt în stare să facă oamenii pentru bani și faimă, dar și cât căcat, suferință și minciună se ascunde în spatele acestei lumi pline de sclipici aparent.

Partea mișto la serialul ăsta e că, deși e ficțiune, mi-a dat ocazia să aflu chestii interesante despre cultura influencerilor din Asia – care e oricum la un alt nivel față de ce avem noi în România, evident. În plus, spre deosebire de “Mask Girl”, serialul ăsta chiar despică în șapte niște subiecte cât se poate de actuale și îngrijorătoare, cum ar fi mental health în era tehnologiei, falsitatea din social media, dar și fenomenul de hate și bullying online.

La un moment dat, chiar ai ocazia să vezi cine este cel mai mare hater al lui Seo-Ari, care e viața lui și de ce a ajuns în punctul ăla. Povestea nu e deloc fericită, desigur, iar faptul că serialul te face să simți milă pentru hateri, la un moment dat, mi s-a părut o abordare deșteaptă care nu doar că invită haterii la introspecție, dar ajută și victimele să realizeze că ura aia sub anonimitate nu spune ceva despre ele, ci despre agresori.

Pe parcursul călătoriei ei spre celebritate, Seo A-ri se lovește de fete false, răutăcioase, bârfitoare și invidioase, afaceriști corupți, crimă organizată, droguri, morți și alte tenebre. Are și serialul ăsta momente trase de păr? Din plin. Te face uneori să-ți dai ochii peste cap când vezi cât se învârt și se fâțâie până se coțăie? Râd singură acum. Da, cu siguranță. E un serial pentru adolescenți, până la urmă, așa că în calitate de muiere măritată și cu trei copii m-am amuzat pe alocuri de drama puerilă. Chiar și așa, mi-a plăcut. Are suspans, dinamism, lecții grele, personaje bine conturate și o poveste scrisă mișto.

The Glory (dramă, thriller)

Serialul ăsta m-a amuțit de la primul episod și are 16 în total. E cu singurătate, durere, disperare, nedreptate, trădare, tentative de suicid, vicii, crime, efectiv te apuci cu mâinile de cap la povestea asta. Că tot vorbeam la “Mask Girl” și “Celebrity” despre hate și bullying, în “The Glory” vezi povestea unei fete care a fost bullied în cel mai nasol mod cu putință și care-și dedică apoi întreaga viață pentru a se răzbuna pe toți ăia care au agresat-o în liceu.

Moon Dong-eun provine dintr-o familie super săracă, iar părinții ei sunt niște bețivi denaturați, abuzivi și needucați până la absurd. După ce că acasă trăiește deja un calvar, și viața la liceu e un iad. Un grup de copii de bani gata ajunge să o transforme pe Moon Dong-eun în jucăria lor preferată. O umilesc în repetate rânduri, o dezbracă, o violează, o ard cu placa de păr. E extrem de dureros de privit, recunosc. Ce e și mai nasol e că nu-i ia nimeni apărarea. Profesorii sunt la rândul lor niște abuzatori indiferenți la situația ei, care o scot tot pe ea vinovată, în timp ce părinții ei, fiind ultimii terminați, mai mult îi fac rău decât să o ajute.

Ajunsă femeie în toată firea, cu multe semne pe toate părțile, Moon Dong-eun își face un mega plan de răzbunare și se apucă să îi vâneze pe toți, fără excepție. Felul în care uneltește totul, cum îi urmărește, vânează, cum culege dovezi și îi întoarce pe unii împotriva celorlalți e fascinant de urmărit, iar tu, ca telespectator, ai o satisfacție imensă de câte ori îl mai prinde pe unu’ în șah mat.

Și în povestea asta întâlnim oameni influenți, bogați, corupți, periculoși și bolnavi psihic care ar face orice să îi închidă gura lui Moon Dong-eun și să o oprească din demers.

“The Glory” e un serial bun, dar dur și greu de urmărit. Mi s-a strâns stomacul la scenele de bullying, la momentele ei de singurătate absolută, la situațiile în care îmi venea mie să plâng pentru nedreptățile la care era supusă. În final, însă, te lasă cu câteva lecții mari, printre care că nu e OK să fii bully (ador faptul că toate serialele astea transmit intens acest mesaj) și că oricât de nașpa și de căcat ar fi viața, te poți ridica și îți poți găsi liniștea și fericirea.

Dacă ar fi să fac un top trei, aș zice că “Mask Girl” e pe locul 1, urmat de “The Glory” și apoi “Celebrity”. La final, menționez că ăsta nu e un articol plătit, ci l-am scris din pasiunea pentru filme și scris.