Când merg la nunți scriu ce gândesc. De ce nu-mi plac nunțile e deja cunoscut, iar primele gânduri random sunt aici.
Draperii vișinii verticale, scaune îmbrăcate în material. Răsună “Cântă, lăutare, ce știi tu mai bine, cantă în noaptea asta numai pentru mine!” Da, ați ghicit, mă aflu la o nuntă. Oamenii, muzica, decorul, totul strigă Complex Palas 1986! Cum îmi dau seama că suntem în anul 2013, deși totul arată ca în 1986? Localul e prevăzut cu aer condiționat, e un pachet de Kent8 HD pe masă, un tip face poze cu o tabletă și altul poartă ochelari Wayfarer. În rest, totul strigă 1986.
Există nunți și fără dansul pinguinului.
În cadrul nunții, X s-a întâlnit cu Y. După șase ani, X recunoaște că a furat un pachet de țigări din alimentara părinților lui Y. X și-a mai luat bătaie de la Y, din același motiv, când erau copii. Șase ani mai târziu, deci, X și Y sunt adulți. Împreună au ajuns la concluzia că bătaia e eficientă în timp. Acum Y este șeful hoților miresei. Vorbește la telefon cu răpitorii și el decide prețul miresei. “Ieși undeva afară, dă-mi-o la telefon! Lasă, lasă, sună-mă când termini!”
Cavalerul de oboare a împărțit RedBull la masa lui. Doar a lui.
Un machidon își toarna whiskey și strigă “eu știu tot, mă! Haha, mai adă whiskey! E bun așa, sec!”. El făcea poze cu tableta.
Aș angaja pe cineva care să aibă în pază microfonul. Nu știi niciodată cine va pune stăpânire pe el și, mai ales, ce poate îndruga dacă bea de câteva ore.
