Aluziile continuă

Salut noii cititori și bat palma cu cei vechi. Bine v-am (re)găsit!

Nu mă întrebați ce s-a întâmplat cu Aluziv18, pentru că nici acum nu am un răspuns destul de pertinent. Nici mama lui Google nu mă poate ajuta să-l recuperez. Fac tot ce pot să-l readuc online. După o pauză, meritată sau nu, am reluat hățurile.

Trei luni fără blog au fost ca o fiertură de legume fără sare. Am abandonat momentan presa scrisă și toate proiectele la care am lucrat până acum pentru – actualmente – cel mai mare, tare și solicitant proiect de până acum. Pentru mine, bineînțeles. Am dat penița pe prompter și încă mai am uneori senzația că nu-i adevărat. Și de câte ori realizez că este, mă lovește un amalgam de stări. Flux și reflux de nostalgie și exaltare. E dificil de descris și poate că mi-am ieșit din mână.

În aceste trei luni am simțit de nenumărate ori nevoia de a scrie, însă noul program nu-mi permite prea multe. De handmade nici nu mai zic. N-am mai atins o pensulă sau o mărgea din septembrie; și parcă nu sunt eu. Mai dau frâu liber emisferei cerebrale drepte și scriu câte o poezie o dată pe lună. Mă gândesc chiar să le adun și să le strecor în vreo publicație. Văd eu. Imediat ce mă scutur de nostalgie.

Până una-alta, mi-am adunat forțele ș-am pus piatra de temelie a noului blog. Am niște subiecte de-a dreptul suculente de tratat. Luați-vă umbrela, pentru că se anunță ploi de aluzii! Din Constanța, de data asta, exclusiv.