Proiect jurnalistic obiectiv ce are ca scop explorarea diversității religioase din România.
Un demers independent cât se poate de interesant la care mă bucur că s-a gândit cineva. Și la care mă mir că nu s-a gândit nimeni mai devreme.
Înainte să vedeți reportajele, descoperiți echipa din spate, în afară de Radu. Eu, una, am fost tare curioasă să le aflu identitatea. Și am rămas surprinsă. Nu preoți, nu spălători de creier, nu. Ei vor contacta reprezentanții celor peste treizeci de culte și mișcări spirituale din România.
Până acum, băieții au stat de vorbă cu musulmani, adventiști, lăutari pocăiți, yoghini, unitarieni, atei, evrei, baha’i și ortodocși. Ca durată, reportajele variază între trei și unsprezece minute, cu aproximație. Indiferent că sunteți religioși, credincioși, spirituali (cum vreți vă considerați) sau, din contră, atei, vă recomand să le vedeți pe site-ul proiectului sau pe youtube. Priviți-le ca pe scurte documentare despre români și cum se raportează la divinitate și lumea în care trăim. Personal, admir inițiativa și-mi place și execuția tehnică, jurnalistic vorbind; remarc lipsa unui trepied, dar asta e o chestiune de finețe, nu afectează esența proiectului.
Aștept următoarele reportaje, pentru că fiecare episod este interesant și redă informații noi, abordări teologice, dogmatice, filosofii, fragmente de istorie șamd. Atașez mai jos, însă, materialul despre atei, pentru că am sentimentul că e mai atractiv pentru public ca primă vedere asupra proiectului. Echipa a luat legătura cu un fizician care predă la Universitatea Syracuse din New York, Petre Golumbeanu, cu tipul care are pagina Iisus Hristos și cu Dumnezeul de pe facebook.
Mai cred că fiecare dintre noi și-a pus această întrebare la un moment dat. Și ateii au ajuns în punctul de a nega cu vehemență existența unei puteri divine din lipsa unor dovezi materiale, concluzie la care au ajuns tot în urma căutării răspunsului. Și unii oameni susțin că există, alții că nu. În final, nimeni nu are răspunsul, rămâne la latitudinea fiecăruia. Pentru mine… există.
Sensibilă dezbaterea. Nu pentru că există sau nu, dar pentru gradul de fanatism pe care unii adepţi îl au pentru un pretext imaterial (modelat de istorie şi de contextele socio-politice). Religia a fost şi este o modalitate de a conduce nişte oameni, deoarece mizează pe reperele afective ale acestora. De fiecare dată apar nişte lideri (păstori) care trebuie să conducă “mieii” de lângă, care se simt neajutoraţi. Interesant e că noi, oamenii, aveam capacitatea de a omorî, aproape la fel ca o fiinţă divină, să creem şi să distrugem, dar pe termen lung dăm impresai că – băi, nu am fost eu, Dumnzeule, tu m-ai făcut. Şi oamenii sunt o specie destul de relativă în percepţii şi “volatilă” în situaţii pentru obiectivul suprem, de a supravieţui. În fine, proiectul e unul interesant, enciclopedic aş spune şi bravo băieţilor că şi-au găsit o finanţare rezonabilă şi decentă prin abonamentul la site. E greu să fii independent şi să îţi asiguri un trai decent din jurnalism (simultan).
Asta cu învinuirea oricărei alte forțe sau persoane așa e. În completare, îți recomand să arunci o privire aici http://aluziva.ro/audiobook-discursul-marelui-inchizitor-de-dostoievski/