era cumva stresat sau plictisit? de fel asta se intampla cu animalele de companie care ajung intr-un punct si uite ce a iesit 🙂
Heeey, abia acum am văzut comentariul tău. Nu era stresat, pur și simplu se avea chef de joacă. E obișnuit ca Adi să-l ia cu el la birou în fiecare zi, că are curte în care să se joace cu încă trei câini, respectiv părinții lui. Și cum Adi a fost plecat câteva zile din București, câinele a stat cu motanul în casă de dimineața până veneam eu de la muncă. Chef mare de joacă. And this is what happened one day :)) Plus că are numai opt luni, numai joaca e în capul lui :))
Nu exista stresat sau suparat. Cainii se joaca, iar locul lor nu este intr-un apartament.
Alina, un gand bun. Dupa ce-am vazut pozele, fata cainelui s-a preschimbat din “sunt un scump” in “cer pumni multi”.
Pisici, sa ne intoarcem la pisici 🙂
@Razvan Ianculescu: nu ne intoarcem la pisici 🙁 Al meu motan face asa ceva cu tot atat de multa intensitate si din pura placere, nu de plictiseala; si-ti mai trage si bonus cate o gheara-doua peste glezna doar asa ca “trec pe langa tine si sa nu stai tu prea linistit”.
Atunci coboram doua trepte, fara animale in casa.
No way 🙂 Stii cum se spune: rau cu rau, dar mai rau fara rau 🙂 Si copiii fac rele si tot ii iubesti; si cu animalele, tot asa.
P.S. : sa nu sariti in cap la mine ca fac comparatie intre copii si animale…
*hahahahaahahahahahahahaahhaahahahhahahahaha* (stau la casa)