Am pregătit o minunată galerie foto, ca să vedeți ce înseamnă să ai câine.
Nu te lăsa prostit de fățuca aia adorabilă, de mustățile cute etern ude sau pline de mâncare, de privirea aia care te face să-i dai lui ultimul dumicat. Câinele ăsta mi-a mâncat zilele! Iată, de exemplu, cum m-a așteptat astăzi. Te provoc la un mic inventar.
într-unul din coșuri erau vreo șase-șapte ouă. erau.a băgat pastile, bețe parfumate și apoi a ros un tenis. trip psihedelic.celălalt papuc e încă de negăsit.nici osul de ciolan nu-i place la fel de mult ca un adidas.a crăpat la fel ca venele mele când am intrat în casă.nici de șters geamurile nu mai sunt buni.pe principiul “să vezi bătaie”, ia d-aici ochelarii mei de vedere.
Și după tot spectacolul, se uită la mine cu fața asta.
Heeey, abia acum am văzut comentariul tău. Nu era stresat, pur și simplu se avea chef de joacă. E obișnuit ca Adi să-l ia cu el la birou în fiecare zi, că are curte în care să se joace cu încă trei câini, respectiv părinții lui. Și cum Adi a fost plecat câteva zile din București, câinele a stat cu motanul în casă de dimineața până veneam eu de la muncă. Chef mare de joacă. And this is what happened one day :)) Plus că are numai opt luni, numai joaca e în capul lui :))
Nu exista stresat sau suparat. Cainii se joaca, iar locul lor nu este intr-un apartament.
Alina, un gand bun. Dupa ce-am vazut pozele, fata cainelui s-a preschimbat din “sunt un scump” in “cer pumni multi”.
@Razvan Ianculescu: nu ne intoarcem la pisici 🙁 Al meu motan face asa ceva cu tot atat de multa intensitate si din pura placere, nu de plictiseala; si-ti mai trage si bonus cate o gheara-doua peste glezna doar asa ca “trec pe langa tine si sa nu stai tu prea linistit”.
No way 🙂 Stii cum se spune: rau cu rau, dar mai rau fara rau 🙂 Si copiii fac rele si tot ii iubesti; si cu animalele, tot asa.
P.S. : sa nu sariti in cap la mine ca fac comparatie intre copii si animale…
era cumva stresat sau plictisit? de fel asta se intampla cu animalele de companie care ajung intr-un punct si uite ce a iesit 🙂
Heeey, abia acum am văzut comentariul tău. Nu era stresat, pur și simplu se avea chef de joacă. E obișnuit ca Adi să-l ia cu el la birou în fiecare zi, că are curte în care să se joace cu încă trei câini, respectiv părinții lui. Și cum Adi a fost plecat câteva zile din București, câinele a stat cu motanul în casă de dimineața până veneam eu de la muncă. Chef mare de joacă. And this is what happened one day :)) Plus că are numai opt luni, numai joaca e în capul lui :))
Nu exista stresat sau suparat. Cainii se joaca, iar locul lor nu este intr-un apartament.
Alina, un gand bun. Dupa ce-am vazut pozele, fata cainelui s-a preschimbat din “sunt un scump” in “cer pumni multi”.
Pisici, sa ne intoarcem la pisici 🙂
@Razvan Ianculescu: nu ne intoarcem la pisici 🙁 Al meu motan face asa ceva cu tot atat de multa intensitate si din pura placere, nu de plictiseala; si-ti mai trage si bonus cate o gheara-doua peste glezna doar asa ca “trec pe langa tine si sa nu stai tu prea linistit”.
Atunci coboram doua trepte, fara animale in casa.
No way 🙂 Stii cum se spune: rau cu rau, dar mai rau fara rau 🙂 Si copiii fac rele si tot ii iubesti; si cu animalele, tot asa.
P.S. : sa nu sariti in cap la mine ca fac comparatie intre copii si animale…
*hahahahaahahahahahahahaahhaahahahhahahahaha* (stau la casa)